Page 10 - vl_55-

Aniversari, comemorari, evenimente
,
,

salveze şcoala de la desfiinţare, pe de-o parte
atrăgându-şi susţinerea comunităţii germane din oraş,
pe de altă parte printr-o insistentă politică de dialog cu
forurile politice şi administrative (ministeriale) de la
Bucureşti, unde reuşeşte să atragă şi sprijinul ziarului
Neuer Weg, care s-a dedicat total cauzei salvării
învăţământului în limba maternă. Ajunge să facă o
adevărată navetă între Orăştie şi Bucureşti. Alături de
colegii săi şi cu sprijinul comunităţii germane
orăştiene, pentru a preîntâmpina pericolul scăderii
numărului de elevi, fapt ce ar fi dus la închiderea
şcolii, construiesc un internat, unde se vor găzdui
copii din familii sărace de şvabi din judeţul Satu
Mare. Şvabii de aici erau în pericol de a fi
maghiarizaţi. Susţinierea ziarului de limbă germană a
obţinut-o şi printr-o strategie de cointeresare,
promovând publicaţia şi atrăgând în favoarea acesteia
mai multe abonamente, dar şi furnizând ştiri,
informaţii, articole ca ziarist voluntar.
Comunitatea germană din Orăştie a fost
mobilizată printr-o serie de conferinţe, foarte bine
gândite din punctul de vedere al conţinutului - pentru
a nu stârni suspiciunea autorităţilor comuniste - pe
tema generică Istoria saşilor şi renaşterea repetată a naţiunii prin efort propriu. Apelând la
conştiinţa etnică, comunitatea a reacţionat solidar, contribuind la construirea internatului şi la
susţinerea şcolii.
Tot în această idee, conform documentelor, în iarna deosebit de grea 1953 -1954, a fost
singurul director care a avut asigurat combustibilul, ba mai mult, a putut să ofere ajutor și altei
școli.
Ca director de şcoală, pus în situaţia de a nu avea manuale în limba germană pentru
materiile din programă, a capacitat colegii şi au multiplicat sub forma rezumatelor traduse
manualele în limba română.
Pentru performanţele sale, pentru pregătirea pe care o avea, pentru faptul că era dedicat
trup și suflet problemelor şcolare, a fost desemnat metodist, încă din anul şcolar 1953 - 1954,
pentru şcolile germane.
Dată fiind lipsa de spaţiu, şcoala germană va fi preluată de Liceul „Aurel Vlaicu”,
devenind în fapt parte a acestei instituţii, ca linie de studiu în limba germană. Pierzându-şi
postul, Francisc Remmel se transferă la Hunedoara, la Şcoala germană de aici, ce funcţiona ca
secţie pe lângă Şcoala Medie Mixtă OM (cartierul numit Oraşul Muncitoresc).
În anul 1964 i se face propunerea, de către Erich Wayand, redactorul-şef adjunct de la
ziarul de limbă germană Neuer Weg, şi de către Michael Roth, responsabilul regional pentru
corespondenţi, să intre în redacţia acestui cotidian. Acceptă pentru o perioadă de probă de un an,
apoi solicită încă un an de acomodare, nefiind convins că va putea face faţă cerinţelor noului
post, dar mai ales temându-se că „originile nesănătoase” - provenea dintr-o familie de

Vox Libri, Nr. 2 (55) - 2020 8