Page 74 - VoxLibri

Constantin Ittu

Boethius, De consolatione philosophiae:
de la autor la un incunabul păstrat

la Biblioteca Brukenthal

născut la Roma – se pare, în același an cu
ante, în Paradisul, afirmă
Benedict de Nursia (480-543) – într-o familie
despre Boethius că a fost
Dultimul dintre romani și de aristocrați din ginta Anicia, una respectată
1
primul dintre scolastici . Istoricii îi dau și cultivată, fiind, după toate probabilitățile,
prima familie senatorială care a îmbrățișat
dreptate, în sensul că secolele al V-lea și al
VI-lea pot fi privite drept o dureroasă creștinismul, spre sfârșitul secolului al IV-lea
3
ori începutul celui următor .
tranziție de la Antichitatea romană la Evul Tatăl lui Boethius a fost de trei ori
Mediu European, cu precizarea că opera sa, consul, iar bunicul patern a fost prefect al
De consolatione, a influențat gândirea pretoriului și a murit alături de Aetius –
continentului nostru timp de un mileniu, născut la Durostorum și supranumit „ultimul
devenind doar interes de nișă numai în
2
ultimile cinci sute de ani . dintre romani”,– în bătălia de la Câmpiile
Catalaunice, din anul 451, împotriva hunilor
Anicius Manlius Torquatus 4
Severinus Boethius (cca 480-524) s-a lui Attila , ultima victorie a Imperiului
Roman de Apus din istorie. De asemenea,
1. H. F. Stewart, E. K. Rand, Introduction, în Boethius, the Theological Tractates and the Consolation of Philosophy,
Cambridge, Harvard University Press, 1978, p. XII; Stanley J. Grenz, The Social God and the Relational Self. A
Trinitarian Theology of the Imago Dei, Louisville, London, Westminster John Knox Press, 2001, p. 65.
2. Noel Harold Kaylor, Jr., Introduction: the Times, Life, and Work of Boethius, în Noel Harold Kaylor, Jr., Philip
Edward Phillips (eds.), A Companion to Boethius in the Middle Ages, Leiden, Boston, Brill, 2012, p. 1-46, la p. 1.
3. David M. Novak, Constantine and the Senate: An Early Phase of the Christianization of the Roman Aristocracy, în
”Ancient Society”, nr. 10, 1979, p. 290-297; Geoffrey D. Dunn, The Christian Networks of the Aniciae: The Example
of the Letter of Innocent I to Anicia Juliana, în „Revue d 'études augustiniennes et patristiques”, nr. 55, 2009, p. 53-72,
la p. 54 și 71.
4. În acel teribil an 451, Parisul stătea și el în calea lui Attila, care tocmai distrusese Metz, însă Sfânta Genoveva
(Sainte-Geneviève), devenită ulterior protectoarea Parisului, i-a încurajat pe locuitorii orașului să reziste hunilor și
astfel localitatea a fost salvată. Sfânta s-a stins din viaţă pe 3 ianuarie 512, la numai cinci săptămâni de la moartea
regelui Clovis, primul rege al francilor (pentru prima oară) unificaţi. Catedrala Notre Dame (construită între 1161 și
1345) a fost desacralizată în 1793, în vremea Revoluţiei Franceze, când revoluţionarii au decapitat statuile regilor din

Vechiul Testament, crezând că sunt regii Franței, apoi au transformat-o în depozit de furaje și alimente Necropola
.
regală din Saint-Denis a fost şi ea vandalizată, mormintele suveranilor fiind devastate în speranţa găsirii unor imense
bogății; au aflat doar oseminte învelite în giulgiuri simple, ca cel al Mântuitorului, și le-au aruncat într-o fosă. Tot
atunci au fost arse și aruncate în Sena moaștele Sfintei Genoveva, care a rămas până în ziua de azi protectoarea
Parisului, fiind invocată deseori în dezastre naturale. (Jacques Dubois, Laure Beaumont-Maillet, Sainte Geneviève de
Paris, Paris, Beauchesne, 1985, passim).

Vox Libri, Nr. 3 (56) - 2020 72