Page 75 - VoxLibri

Profesiune si vocatie
,
,

avea consulari în familie și pe linie maternă, cea a Severinilor. Boethius a fost trimis de timpuriu
la studii la Atena, unde nu numai că s-a adâncit ani buni în studiul filosofiei, ci a și tradus ori
5
comentat în limba latină textele clasicilor filosofiei grecești .
Din cauza faptului că tatăl său, Flavius Manlius Boethius, consul în anul 487, a părăsit
lumea pe când fiul său era de vârstă fragedă, acesta va fi adoptat de Quintus Aurelius Memmius
Symmachus († 526), la rândul său consul și fiu de consul. Tatăl adoptiv nu numai că s-a purtat cu
Boethius ca și când ar fi fost propriul său fiu, dar i-a oferit condițiile să-și însușească o educație
aleasă, caracteristică statutului social al celor două familii, educație care includea atât cunoștințe
de retorică, literatură clasică și filosofie, cât și abilități politice și de administrație publică.
Memmius Symmachus a avut trei fiice, Rusticiana, Galla și Proba, iar tânărul Boethius se va
căsători, în anul 495, cu prima dintre ele, cu Rusticiana. Cei doi vor avea doi băieți, Symmachus
și Boethius, care, conform unei lungi tradiții ale familiilor paternă și maternă, vor deveni consuli
6
– interesant, amândoi în același an, în 522 .
Boethius a fost printre ultimii învățați ai timpului său, posesor al unor temeinice
cunoștințe de greacă și latină. Aristocratul roman a ajuns la demnități înalte, precum cea de
Consul ordinarius sine collega, apoi Magister officiorum, funcție administrativă supremă. Pe
scurt, a fost sfetnicul apropiat al lui Theodoric, suveranul ostrogot din Ravenna, pentru mai bine
de două decenii, fiind astfel implicat în politica înaltă a timpului. Statutul la care a ajuns
Boethius nu trebuie să ne mire deoarece Theodoric, regele ostrogot, fusese educat la
Constantinopol, motiv pentru care, în cunoștință de cauză, prețuia valoarea demnitarilor civili
romani pe care i-a activat în administrația sa din Italia, majoritatea lor fiind de rang senatorial,
7
rezervând, în schimb, demnitățile militare exclusiv nobililor ostrogoți .
Se pare că rădăcinile disgrației în care va cădea Boethius trebuie căutate în controversa
ariană, știut fiind că ostrogoții din Italia, precum vizigoții din Spania ori vandalii din Africa erau
creștini arieni. Împăratul Iustin I (518-527; unchiul lui Iustinian cel Mare) ia măsuri drastice
împotriva arienilor, le închide acestora bisericile din Constantinopol, în anul 524, și, în același
timp, îi destituie din funcții. La început, Theodoric nu pare a fi deranjat de aceste măsuri până în
momentul în care oameni de-ai săi de bază din Răsărit sunt demiși din demnități strict pe criteriu
8
confesional .
Iar acest aspect era dublat de un altul, de natură politică, mai precis de alianța din anul
523 dintre Constantinopolul ortodox al lui Iustin și Sigismund, regele burgunzilor – care a
renunțat la arianism, apoi și-a ucis fiul, nepotul de fiică a lui Theodoric, înecându-l într-o fântână
–, respectiv Childeric/Hilderic, regele vandalilor – care a renunțat la politica de persecuție a non-
arienilor, favorizând catolicismul mamei sale, Eudocia/Eudoxia, fiică de împărat roman, demers

5. Mângâierile filosofiei, în Boethius și Salvianus, Scrieri. Articole teologice și Mângâierile filosofiei. Despre
guvernarea lui Dumnezeu, Cuvânt înainte de I. P. S. Nicolae Corneanu [Mitropolitul Banatului], traducere, note și
comentarii de David Popescu, Părinți și Scriitori Bisericești, vol. 72, București, Editura Institutului Biblic și de
Misiune al Bisericii Ortodoxe Române, 1992, p. 49.
6. Angelo Gualtieri, Lady Philosophy in Boethius and Dante, în „Comparative Literature”, vol. 23, nr. 2, Spring 1971,
p. 141-150.
7. Philip Edward Phillips, Boethius, the Prisoner, and “The Consolation of Philosophy”, în Prison Narratives from
Boethius to Zana, New York, Palgrave Macmillan, 2014, p. 11-33.
8. Illo Humphrey, Boethius. His Influence on the European Unity of Culture : from Alcuin of York (†804 ) to Thierry of
(

Chartres †1154), Nordhausen, Verlag Traugott Bautz, 2012, p. 12-13.
Vox Libri, Nr. 3 (56) - 2020 73