Page 76 - VoxLibri

Profesiune si vocatie
,
,

religios care i-a alarmat pe nobilii vandali –, alianță care l-a lăsat pe Theodoric singur, înconjurat
9
de forțe ostile .
În acest context, Cyprianus, om bogat și influent din Peninsula Italică, a pus ochii pe
averea unui alt nobil, Albinus, acuzându-l pe acesta de complot împotriva regelui ostrogot cu
sprijin din Constantinopol, de la împăratul Iustin. Revoltat de falsele acuzații, Boethius se ridică
în apărarea lui Albinus, dar este acuzat, la rândul său, de implicare în complot. Doi nobili
ostrogoți, excluși din administrație de Boethius pentru corupție, aduc scrisori false, cu scopul de
a-l compromite definitiv. Manevra lor reușește, Theodoric îl aruncă în închisoare pe fostul său
sfetnic, care, după doi ani de temniță, va fi executat, pe 24 octombrie 524, la Pavia. „În orice caz,
nu trebuie să uităm că pentru victoria răului în lume sunt răspunzători în primul rând nu
10
înfăptuitorii orbi ai acestuia, ci spiritele clarvăzătoare ale slujitorilor binelui” . După moartea
suveranului, în 30 august 526, fiica sa, regina Amalasuntha, îl va reabilita pe Boethius, returnând
familiei averea confiscată.
*
Opera lui Boethius, De consolatione philosophiae, tradusă în limba română sub forma
11
Mângâierile filosofiei, a fost definită ca fiind ultimul suspin al Antichității . Afirmația este
confirmată de faptul că spiritualitățile și civilizația europeană, clădite pe cultura și civilizația
12
greco-latină – cultura fiind privită aici ca un colocviu cu trecutul –, sunt străbătute în mod
coerent de filonul unitar al filosofiei creștine. Începând cu grecii și încheind, probabil, cu
lituanienii, popoarele din acestă parte a lumii, transgresând limitele etnice, au devenit solidare
13
prin creștinism .
Opera boethiană, scrisă în prosimetrum (alternață de proză și poezie; plural,
14
prosimetra) , sub forma unui dialog între autor și filosofie (Filosofia Doamna găsim formulat în
text), a fost „redescoperită” în vremea Renașterii Carolingiene, în mod special în timpul
domniilor lui Carol cel Mare (800-814 ca împărat) și Ludovic Piosul (din 813 coregent cu tatăl
15
său; 816-840 a domnit singur) . Izvoarele istorice diferă între ele în privința felului în care a fost
redactat acest opus ultimum; după mărturia lui Otto, Episcopus Frisingensis (Otto, episcop de
Freising, 1111/1114-1158), lucrarea a fost scrisă de Boethius (opus philosophicum scripsit), în
timp ce Theodoricus monachus Epternacensis (Thierry călugăr în Echternach) afirmă că aceasta
a fost dictată (librum de consolatione philosophiae dictauit/ dictavit), iar din manuscrisul din
secolul al XVI-lea, Rubea Vallis – realizat la Rookloster/ Roode-Clooster sau Rubea Vallis,

9. Alexandru-Florin Platon, Laurențiu Rădvan, Bogdan-Petru Maleon, O istorie a Europei de Apus în Evul Mediu,
Iași, Polirom, p. 30-31 și 56.
10. Svetlana Aleksievici, Vremuri second-hand, traducere din rusă și note de Luana Schidu, București, Humanitas,
2016, p. [5].
11. Mângâierile filosofiei, p. 48.
12. Eugenio Battisti, Antirenașterea, vol. I, București, Meridiane, 1982, p. 250.
13. Alexandru Gafton, Biblia de la 1688. Moment cultural și lingvistic, în „Convorbiri literare”, CXXXVII, 2003,
p. 59-60, la p. 59.
14. Brigitte Balint, The Writing of Prosimetrum in the Middle Ages, în Ordering Chaos. The Self and the Cosmos in
the Twelfth-Century Latin Prosimetrum, 2009, Leiden, Boston, Brill, p. 1-11; Bernhard Pabst, Prosimetrum:
Tradition und Wandel einer Literaturform zwischen Spätantike und Spätmittelalter, Köln, Böhlau, 1994, p. 338.
15. G. W. Trompf, The Concept of the Carolingian Renaissance, în „Journal of the History of Ideas”, vol. 34, nr. 1,
Jan.-Mart., 1973, p. 3-26, la p. 13 și 19.
16. Alicia C. Montoya, Sophie van Romburgh, Wim van Anrooij (eds.), Early Modern Medievalism, Leiden, Boston,
Brill, 2010, p. 234.

Vox Libri, Nr. 3 (56) - 2020 74