Page 77 - VoxLibri

Profesiune si vocatie
,
,

16
mănăstire nu departe de Bruxelles –, aflăm că a fost editată (librum De consolatione
17
philosophiae editit) .
*
În Catalogul colecției de incunabule din Biblioteca Brukenthal, datorat Veturiei
Jugăreanu, întâlnim următorul volum: Boethius Anicius Manlius Torquatus Severinus, De
consolatione philosophiae cum expositione beati Thome de Aquino, Nürnberg, Anton Koberger,
24 VII 1473 (cota: Inc. 315), e adevărat, fără a se preciza un aspect extrem de important, anume
că este un exemplar latin-german, primul de acest fel din cariera editorului și tipografului Anton
Koberger. Sub aspect grafic, întâlnim un tipar negru, cu text parțial pe două coloane și cu
ornamente în roșu. Inițiale scrise de mână, în majoritate, au ornamente în foiță de aur și în culori,
însă altele sunt doar conturate.
Paginația prezintă 189 file nenumerotate + o filă albă. Acest exemplar provine din
colecția personală a baronului Samuel von Brukenthal, dar are un însemn de proprietate anterior
a
prezenței sale în colecția baronială, unul aflat pe fila 1 : Viennae catalogo inscriptus. Legătura
este din scoarțe din carton presat învelite în piele marmorată. Cota veche, cea din colecția von
18
Brukenthal, este III C. A. .
Dacă în Catalogul Veturiei Jugăreanu din 1969 este trecut Thoma d'Aquino drept cel
care comentează opera boethiană (cum expositione beati Thome de Aquino), în schimb, din
Catalogul colectiv al incunabulelor din România, apărut în 2007, reiese că cel care a făcut
19
comentariul a fost Pseudo-Thoma d'Aquino (Thomas de Aquino [Pseudo-].) .
Lămuriri suplimentare ne vin dintr-un studiu privind incunabulele existente în
Biblioteca Universității Harvard – publicat în 2014 în periodicul Carmina Philosophiae,
Journal of the International Boetius Society –, în care autorii fac următoarea afirmație: aproape
fiecare exemplar [incunabul] din „Consolatio” [existent la Harvard] a fost tipărit cu un
comentariu al unui autor anonim, cunoscut azi ca Pseudo-Thoma (comentariu considerat în
20
trecut ca fiind al lui Thoma d'Aquino, dar azi presupus a fi al lui Thomas Waleys) .
Cert este că Anton Koberger a fost unul dintre cei mai importanți editori și tipografi din
spațiul cultural german al secolului al XV-lea.
Dintre realizările sale de marcă amintim doar Cronica lui Hartmann Schedel, din 1493,
publicată în paralel, cu text german și latin, o îmbinare artistică de primă mână între text și
imagine, apoi Apocalipsa lui Dürrer, publicată de Koberger împreună cu Albrecht Dürrer, în
21
1498, o alternață între gravura în cupru și textele în germană și latină .
17. Humphrey, op. cit., p. 17-18.
18. Veturia Jugăreanu, Catalogul colecției de incunabule, Sibiu, Biblioteca Muzeului Brukenthal, MCMLXIX
[1969], nr. cat. 79, p. 52.
19. Elena-Maria Schatz, Robertina Stoica, Catalogul colectiv al incunabulelor din România, București, Cimec-
Institutul de Memorie Culturală, 2007, p. 179; Ilona Hubay, Incvnabvla der Universitätsbibliothek Würzburg,
Wiesbaden, Otto Harrasowitz Verlag, 1966, nr. 461, p. 95.
20. A. Joseph McMullen, Erica Weaver, Boethius at Harvard: Manuscripts and Printed Books from the Houghton
Library, 1200-1800, în „Carmina Philosophiae”, Journal of the International Boetius Society, Vol. 23, Special Issue:
The Medieval Legacy of Boethius on the Continent, 2014, pp. 61-97, la p. 82.
21. Nigel F. Palmer, The German Boethius Translation Printed in 1473 in its Historical Context, în Marteen J. F. M.
Hoenen, Lodi Nauta (eds.), Boethius in the Middle Ages. Latin and Vernacular Traditions of the „Consolatio
Philosophiae”, Leiden, New York, Köln, Brill, 1997, p. 287-305, la p. 287.

Vox Libri, Nr. 3 (56) - 2020 75