Page 9 - Vox Libri Nr.73/2024

Profesiune si vocatie
,
,

Demersul privind schimbările pornește, în opinia altor autoare, de la (cel puțin) două repere, primul
dintre acestea fiind descriptiv, cu rol de a identifica valențele pozitive/negative, iar al doilea fiind
orientat spre schimbare. Iar schimbarea privește o serie de subdiscipline ale femininismului, cum
ar fi feminismul postmodern, poststructuralist, primul val, lumea a treia, eco-feminismul, cel
marxist ori socialist, liberal, radical, intercultural, global, nealiniat, proto- , psihanalitic,
4
feminismul masculin ș.a.m.d .
O scurtă istorie a proto-feminismului include nume precum Deborah, din textele
veterotestamentare, Aspasia din Milet, despre care Plutarh a scris rânduri memorabile în Vieți
paralele, apoi Eleanor de Aquitania (1122-1204), nu în ultimul rând, Christinne de Pizan (1364-
1430), poetă și scriitoare, autoarea lucrării Cartea cetății doamnelor, din 1405, fără ca enumerarea
să fie, nici pe departe, completă.
Însă, în rândurile care urmează, singura proto-feministă prezentată va fi cea trăitoare
inclusiv în secolul care face obiectul interesului acestor rânduri. Christinne de Prizan a fost autoarea
cărții Le Livre de la Cité des Dames („Cartea cetății doamnelor”), considerată de specialiști ca fiind
încheiată în 1405. Scrisă în franceza vernaculară, dar cu unele construcții gramaticale împrumutate
din sintaxa limbii latine, lucrarea descrie o ipotetică cetate locuită exclusiv de doamne. De reținut că
autoarea este considerată prima femeie care și-a putut obține un câștig financiar semnificativ în
calitate de autoare. Cartea este o expresie a umanismului feminist, în care alegoria și filosofia se
împletesc. Inspirată inclusiv din creația lui Boccaccio, contribuția doamnei de Prizan este scrisă sub
forma unui dialog în care întâlnim figurile alegorice ale Rațiunii, Dreptății și Sincerității care intră
în dialog cu autoarea. Personajele alegorice o invită să ridice o cetate atât pentru figurile feminine
vestite ale trecutului, cât și pentru femeile virtuoase din toate timpurile sau, cum ne spune textul,
pentru ca doamnele și toate femeile virtuoase să găsească un refugiu, o cetate în care să reziste cu
succes asalturilor detractorilor acelor doamne [ele fiind] expuse precum o cetate fără ziduri de
5
apărare .
Christinne a fost percepută mai degrabă ca poetă de Curte, iar temele abordate au fost
reprezentările culturale ale femeilor și ale feminismului în literatură. De altfel, acest gen de
preocupări se reflectă în două poeme alegorice din 1399, mai precis în Epistre au dieu d´amours și
Epistre d´Othéa. După participarea la dezbaterea epistolară asupra lui Roman de la Rose (1400-
6
1402), scrie Le livre de la Cité [astfel că]. reputația sa de feministă se bazează pe scrierile sale .
Cristinne se va semna de Prizan atât în onoarea tatălui ei, Tommaso, cât și din respect
pentru cariera acestuia. De obârșie din orașul italian Pizzano, Tommaso a fost profesor de astrologie
la Universitatea din Bologna până când a fost invitat de regele Carol al V-lea (1364-1380) la Curtea
7
Franței, atunci când Cristinne avea patru ani . Viața îi va rezerva surprize amare, căci după ce tatăl,
soțul și regele Carol al V-lea, protectorul familiei, vor muri în intervalul anilor 1380-1390,
Christinne va avea probleme cu avocații, care se comportau nedemn cu femeile. Ea nu va părăsi

4. Elizabeth L. Toth, Linda Aldoory, „Women in public relations: A feminist perspective”, în Chiara Valentini (ed.), Public
Relations, Berlin, Boston, De Gruyter, pp. 45-60, la p. 47.
5. Christine de Prizan, Cartea cetății doamnelor, ediție bilingvă, traducător Regina Dascăl, Iași, Polirom, 2015, p. 103.
6. Ibidem, p. 16; cf. Riley Vyain, Feminist Political Philosophy from Proto-Feminism to Present: Socially Constructed
Gender Difference and the Family as an Institution, Muncie/Indiana, Ball State University, 2016.
8. Peter Adamson, Byzantine and Renaissance Philosophy: a history of philosophy without gaps, vo. 6, Oxford, Oxford
University Press, 2022, p. 196
Vox Libri, Nr. 4 (73) - 2024 7