Page 11 - Vox Libri Nr.73/2024

Profesiune si vocatie
,
,

13
toate probabilitățile, întreaga perioadă cuprinsă între 1476 și 1484 .
Odată cu Angela de Rucellai, cea ajunsă la Ripoli la vârsta un an, probabil din cauza morții
mamei sale, devenită, odată cu trecerea anilor, o remarcabilă specialistă în copierea cărților
manuscris, suntem într-un secol martor al unui alt fenomen aparte, cel al călugărițelor care își
propun să-și facă numele cunoscut, fie că se simt marginalizate – precum Piera di Medici (c. 1400-
1482), una dintre puținele vlăstare feminine ale familiei căruia i s-a permis să intre într-o mănăstire,
desigur, într-una florentină, Santa Verdiana, și care se prezenta într-un colofon ca fiind claro

14

Medicorum sanguine nata (cu sensul că prin venele ei curge sânge ilustru Mediceu) –, fie din
motive de pietate, însă una altfel înțeleasă, o pietate manifestă.
Însă, chiar și după ce tipografia s-a închis, în 1484, conventul a continuat să fie un focar al
culturii scrise, oferind celor interesați/interesate cărți manuscris frumos copiate și, în același timp,
bogat ornamentate. Un reper al celor afirmate este Cronica din secolul al XVI-lea a uneia dintre
dominicanele de acolo, Fiammetta Frescobaldi (1523-1586), cunoscută drept Cronica monastero
domenicano di San Jacopo a Ripoli in Firenze, 1523-1586. Din botez Brigida, ea s-a născut într-o
bogată familie de negustori florentini, fiind unul dintre cei șase copii ai familiei respective.
Conform cronicii de familie, neamul Frescobaldi era de origine germană, un strămoș ajungând în
Italia în secolul al X-lea.
15
Mai târziu s-au stabilit la Florența, devenind negustori și bancheri de vază ai orașului . În
ce o privește pe viitoarea Fiammetta, se prea poate ca urmând obiceiurile timpului, conform cărora
copiii cadeți se călugăreau spre a nu se fragmenta moștenirea, tânăra a intrat în mănăstirea Ripoli la
2 noiembrie 1534, a depus voturile monahale în iulie 1537 și a renunțat la moștenire în favoarea
surorii sale.
La douăzeci și cinci de ani, Fiammetta a fost atinsă de o boală gravă care a pus-o în
imposibilitatea de a merge. Din dorința de a servi Domnului chiar și în starea în care a adus-o boala,
s-a decis să se dedice scrierii și traducerilor datorită faptului că era o caligrafă de înaltă ținută,
16
precum și o excelentă latinistă . Fiammetta Frescobaldi își găsește locul în aceste pagini datorită
faptului că maniera în care a copiat manuscrisele trădează influența artei tiparului – suntem în plin
secol al XVI-lea –, de la pagina de titlu, inexistentă la primele tipărituri, la maniera în care (și-)a
17
alcătuit fiecare colofon. Are un scris elegant, cancelleresca („de cancelarie”), unul care îl imită pe
cel al cărților tipărite, atât în format, cât și în stil.

13. Ibidem, pp. 203-204.
14. Ibidem, p. 213.
15. Giovanna Murano, ”History Rewritten. Francesco Guicciardini's Storia d'Italia and Fiammetta
Frescobaldi”, în Samu Niskanen, Valentina Rovere (eds.), The Art of Publication from the Ninth to the
Sixteenth Century, Turnhout, Prepols, 2023 , pp. 347-370, la p. 351 (Instrumenta Patristica et Mediaevalia).
16. Murano, op. cit., p. 354.
17. Cancelleresca sau cancelleresca corsiva este o scriere caracteristică secolului al XV-lea italian – cu
rădăcini în scrierea de cancelarie de la Lateran, din secolul al XIII-lea, cunoscută drept cancelleria Apostolica
– și care, în Anglia și Franța acelor timpuri, era denumită italic ori italique (Stanley Morison, Selected Essays
on the History of Letter-forms in Manuscript and Print, Cambridge, Cambridge University Press, 2009, p.
273).
Vox Libri, Nr. 4 (73) - 2024 9