Page 15 - Avram Iancu

În continuare, Iancu dezvoltă în amănunt luptele prin care moții lui au învins

trupele lui Hatvany fără ajutorul căpitanului Ivanovich, care pentru a scuza

neimplicarea în luptă, a alcătuit un raport fals către superiorii săi. Avram Iancu descrie

și bătălia de la După Piatră numită de unii „Posada Moților”, unde Hatvany și câțiva

oameni abia au scăpat din ambuscadă.

Raportul prezenta, de asemenea și celelalte trupe maghiare care forțau intrarea în

munți din mai multe părți. Cu toate că moții lui Iancu erau inferiori numeric și cu mai

puține arme, datorită acțiunii energice a lui Iancu, baronul Kemény nu și-a putut

îndeplini obiectivul, de aceea a trimis o scrisoare în care cerea ca românii să depună

armele: „În această zi, (12 iunie n.n.) Kemény mă invită în scris, să depui armele cu

ceilalți prefecți și tribuni și să închei pacea cu ungurii; el asigură, pe onoarea sa de soldat,

că nimeni nu va fi tras la răspundere pentru faptele din trecut; în caz contrar ne amenință

însă pe toți, că ne va nimici până la ultimul copil de țâță. Îi răspunsei că între noi numai

sabia va hotărî”.

Bătălia decisivă s-a dat la 15 iunie, românii învingând trupele arogantului grof care

s-au retras în dezordine. Îngâmfarea lui Kemény a fost tratată cum se cuvine de victoria

lui Avram Iancu „poate cea mai glorioasă din câte a fost dat să smulgă dușmanului”, cum

aprecia istoricul Silviu Dragomir.