Page 16 - Avram Iancu
P. 16
În partea finală a raportului, Avram Iancu prezintă luptele cu Vasvári, unde la
Fântânele, l-a trimis pe tribunul Nicolae Corcheș cu 68 de vânători de la Câmpeni, care
s-au călit în victoriile în fața lui Hatvany, și l-au învins pe conducătorul maghiar.
La sfârșitul raportului, Avram Iancu concluzionează menționând motivele pentru care
l-a redactat, în primul rând calomniile aduse de cei care asupreau națiunea română de
sute de ani:
„Acestea sunt faptele memorabile ale gloatelor de sub comanda mea. Separate de restul
lumii, părăsite, ele au făcut cu mijloace puține, în statornicia credinței lor către monarh, mai
mult decât te puteai aștepta. Multe vieți omenești au pierit în timpul războiului de ambele
părți, îndrăznesc însă să afirm, și mă angajez să și dovedesc, cu toate calomniile numeroșilor
vrășmași ai națiunii românești, că represaliile comise de nevoie, ici și acolo de români nici
nu merită să fie menționate, în comparație cu extraordinarele devastări prin foc și sabie
comise de rebeli contra vieții și averii românilor, și invit pe fiecare calomniator, să iasă din
întunericul lingușirilor și a intrigilor și să pună faptă contra faptă, să nu atace însă și să nu
întunece pe ascuns cu răutate meritele altora. În luna noiembrie 1849. Avram Iancu”.
Finalul raportului pare să anunțe drama prin care urma să treacă Avram Iancu, supus
întâi la calomnii și apoi ignorat de autoritățile regimului neoabsolutist austriac în cererile
sale pentru drepturile națiunii române din Transilvania.
