Page 56 - VoxLibri_72_2024

Atelier de creatie
,

Doina Bălțat

Despre limba română

literară

a baza formării limbii române a stat istoria scrisului românesc de la începuturile
limba vorbită de coloniștii romani, lui până în prezent.
Lînsă ea poartă coloritul dacic și Ca fenomen social, limba a
filozofia strămoșilor noștri; concret, limba evoluat în strânsă legătură cu istoria
națională ilustrează întreaga geneză a națiunii societății românești. În procesul evoluţiei
române. exprimării literare, constatăm o
Dintr-o multitudine de definiții ale сontinuitate care poate fi urmărită în diferite
acesteia, am selectat una care mi se pare mai momente ale literaturii: de la limba stângace
cuprinzătoare: „Limba literară este acea şi greoaie a primelor scrieri din secolul al
variantă a limbii naționale caracterizată XVI-lea până la limba română literară
printr-un sistem de norme, fixate în scris, care contemporană, instrument suplu şi precis de
îi asigură o anumită unitate și stabilitate, comunicare.
precum și caracterul ei prelucrat, îngrijit. Ea Oamenii de cultură, puşi în
are o sferă largă, întrucât cuprinde situaţia de a exprima noţiuni şi nuanţe noi cu
producțiile și manifestările culturale, în mijloace de care dispune limba literară a unei
sensul larg al cuvântului: este limba anumite epoci, contribuie, prin efortul lor, la
scrierilor științifice, filologice, beletristice, a consolidarea normelor şi la îmbogăţirea
presei, a vieții politice, precum și limba limbii literare.
folosită în diverse instituții, administrație, Studierea limbii române din
școală, teatru, etc.” (Ștefan Munteanu, Vasile punct de vedere diacronic este strâns legată
D. Țâra, Istoria limbii române literare. de istoria literaturii, deoarece marii scriitori
Privire generală, București, Editura au avut și au un rol important în acțiunea de
Didactică și Pedagogică, 1978, p.17). cultivare și de îmbogățire a expresiei culte,
Limba română literară, în forma dar mai cu seamă în aceea de a fi contribuit la
pe care o cunoaștem azi, ca element progresul expresiv, estetic al limbii.
constitutiv al culturii noastre naționale, Există două mari epoci în
reprezintă rezultatul unei îndelungate și evoluția limbii române de cultură: epoca
1
complexe evoluții. veche (1532-1780) și epoca modernă
Istoria ei, strâns legată de istoria (1780-1960). Epoca modernă continuă după
societății românești, în special de momentele 1960 cu o perioadă căreia i se poate spune
mai importante ale dezvoltării culturale și ale contemporană.
formării conștiinței naționale, este, în esență,

Vox Libri, Nr. 3 (72) - 2024 54