Page 16 - 1923-24
P. 16
£ag. 364 ............ ■■ ' ------C O S I N E E A N A - - - - - - - - - - - .................................. 25—XII 1925
— Parcă te-aş cunoaşte. Unde care casă. — Hărţuit zi de zi îşi de un camarad de arme ne-am pre
eşti cu regimentul? pierduse răbdarea. Plânsetele soţiei zentat polcovnicului rus şi Fam ru
Zic: aci în Podul lloaei, cale de-o şi ale copiilor înspăimântaţi îl arun gat, să pună odată capăt acestei
poştă cu trenul. caseră în braţele desperării. Intr’o persecuţii neînţelese pentru un aliat
Peste o săptămână două îl în seară, când un nou convoi se ivi şi prieten.
tâlnesc pe uliţele strâmte şi înghe la uşe în aceeaşi barbarie porun Bătrânul ostaş, care nu avea ni
ţate ale murdarului târgşor jidovesc citoare, ca în „Sila“ bătrânului Sion, mic ostăşesc nic( în firea şi nici în
de pe marginea Bahluiului. Îşi gă preotul se opri în prag şi prinse manierele iui, probabil vFun răzeş
sise nescai neamuri de mocani, stâlpii uşii cu braţele întinse. dela poalele Uralului, ne-a dat toată
negustori, pripăşiţi pe aici de multă „Numai peste cadavrul meu veţi garanţia, că va • sista urmărirea şi
vreme. trece \“ răcni el hotărât, aruncând că va ierta pe vinovat, cu toată vina
Am venit — zice — aci, căci văpăi din ochi. lui gravă, de-a .se fi atins de un
nu-i atâta zarvă, ca la Iaşi. Sunt Şi în vreme ce Ruşii mai băr fiu al marei împărăţii.
cu nevasta şi copiji adăpostit la un trâni încercau din privire o toc Camaradul meu ieşi foarte satis
prieten. îmi merge binişor. Poate să meală, un piciu minor, o stârpitură făcut dela aceasta curioasă audienţă,
iau şi ceva slujbuliţă de dascăl, se repezi la leagăn, să-l scoată în care curtoazia aliaţilor noştri
ori de preot. Oi vedea. Şi părintele afară. contrasta atât de mult cu scenele
Nichifor, mă privi cu ’ încredere, Părinte Nichifor orbit de mânie, de pe stradă. — In colţul gurei lui
văzându-mă în uniformă şi mă luă îl lovi cu asprime. se plasase un zâmbet de şiretenie,
la braţ, ceeace însemna un fel de Atât a trebuit cetei de muscali, care trada o viclenie ascunsă.
rugăminte, de a-i da sprijinul necesar, pentruca să se revolte în vinele lor — Am un plan, — mi se destăi
ori de câte ori s’ar ivi cumva ne toată esenţa de sânge slav dela Pe nui el coborînd treptele comanda
voie. Am căutat, pe cât am putut, tru cel Mare încoace. Cu suliţele mentului.
să-l asigur de toată solicitudinea întinse şi vociferând tot felul de în „Cum? Ce?“ îl întreb mirat.
mea, promiţându-i chiar scutul ar jurături muscăleşti au dat năvală în — Deocamdată nu vorbi popii
matei care şi-a impus o obligaţiune casă, să pedepsească amar, pe cel, nimic despre reuşita intervenţiei
morală, pentru siguranţa şi întreţi care a îndrăznit să-şi ridice braţul noastre. Vreau să i-o fac. — Şi luân-
nerea refugiaţilor. asupra unui fiu al marei şi puter du-mă de braţ îmi ţesu un întreg
Multă vreme părintele Nichifor nicei Rusii. plan de intrigi comice, pentru des-
a dus-o mulţumit în surghiunul său Cu multă greutate părintele Ni legarea tragediei amare a bietului
din „Bondoloaia“, cum poreclia el chifor, s’a putut strecura din faţa preot. — Cunoşteam aversiunea pă
târgşorul, după notele zilnice ale vrăjmaşului într’o odaie lăturalnică, rintelui Nichifor pentru dansul „că-
unui neamţ internat în lagăr. Funcţia de unde gazda casei i-a făcut vânt zăcesc“ al ruşilor. £i bine, dânsul
de inspector şcolar, inspectăr. cum pe o uşe dosnică. — Tremurând avea să-şi răscumpere libertatea şi
zicea el, ce i-se oferise ca un fel de spaimă şi îngrijat de soartea fa liniştea familiară executând acest
de sinecură, îl făcuse, să uite chiar miliei, a intrat ca o volbură la mine: dans în faţa trupelor ruseşti, con
din greutăţile naufragiului, în care „Sunt pierdut şi-mi rămâne fa centrate cu acest prilej în curtea
ajunsese. milia prin pustietăţile astea“. locuinţii mele.
Bucuria n’a fost însă de lungă L’am liniştit, cât poate să fie li Un ucaz s’a pregătit în acest
durată. Se vorbia de o apropiată niştit un om cu groaza în oase. senz de un complice, moldovean
ofensivă a Ruşilor în Carpaţi, spre Am luat aceeaşi sarcină faţă de fa din Basarabia, fratele Grigore, care
care scop se pornise o aglomeraţie milie, care părea asigurată prin in a figurat şi ca comandant al..,,
de trupe în dosul frontului. tervenţia mea: execuţiei.
Liniştea vremelnică a micului „L’a căutat de patru ori patrula Câţiva soldaţi români, cu căciuli
târgşor jidovesc dispăruse. Zi de zi rusească“, — îmi şopti soţia spe şi cu arme ruseşti împrumutate s’au
veniau cătră apusul soarelui pe şo riată, pe geamul întredeschis prin înşirat într’o bună dimineaţă în do
seaua Cucutenilor înnotând prin care se furişau unde de zăpadă, sul unui han dărăpănat, într’o
zăpadă şi înfruntând nepăsătoare duse de viforul aspru al nopţii. curte joasă, unde Bahluieţul îşi în
viscolul, lungi coloane de muscali, „Să stea acolo \ a tindea albia ori decâte ori se înora
îndârjiţi şi obrasnici, cari îşi fă Şi părintele Nichifor a fost silit, niţel spre Târgul Fîumos şi ajun
ceau cu sila loc de hodină prin să se mulţumiască cu noul său exil, gea de multeori până în’pivniţa,
casele şi aşa ticsite de refugiaţi şi până când avea să treacă furtuna. ba uneori până sub patul Doamnei
de armată. Ceasuri întregi după in Şi furtuna nu mai trecea. In fie Clara, crâşmăreasă vestită în toată
trarea lor în târg era numai o zarvă, care noapte se repetau acefeaşi in- regiunea.
un sgomot, o furtună. Plânsetele şi vestigaţiuni la locuinţa preotului din Părintele Nichifor, slăbit de zi
vaetele populaţiei nu mai conteniau. partea patrulelor ruseşti, cari îşi lele ultime ale exilului, fără să bă
Se deslănţuîse parca zavera. lăsau consemn unele altora. nuiască complotul, ce se urzise îm
Armata noastră primise ordin, să Urmărirea părea, că nu se mai potriva lui, se postă amărât în faţa
nu-i molesteze. De aceea îndrăs- sfârşeşte, deşi alte trupe veneau, în plutonului de... execuţie ca un
*nia 1 a muscalilor devenise tot mai locul celor plecate. martir în faţa eşafodului, din vâr
îndârjită, răţoielile lor tot mai ve Intr’o zi. m'am hotărât, să cer in ful căruia avea să cadă săcurea
hemente. tervenţia comandantului etapei ru ucigătoare.
Părintele Nichifor era şi el printre seşti, un colonel bătrân, afabil, cu Gligore ceti sentinţa odată în ru
victime. In toată seara era amenin mai puţină grije pentru soarta răz seşte, pe urmă o tălmăci pe mol-
ţat să fie scos din casă, pentru a boiului, decât a unei legături de doveneşte.
face loc cetelor de soldateska, cari inimă, ce o nutria faţă de o evreică Soldaţii strigară în cor:
se îmbulziau, făiă rânduială în fie- rotunjoară şi plină de viaţă. însoţit Vivat Jarul Neculai,