Page 14 - 1923-24
P. 14
Pag. 3<52 ............■■..................... . i - - - - - - C O S I N Z E A N A - - - — ......................................25—XII 1923
Ce vrei? întreba privirea vecinei Ce multe-i spun! E gingăşia’n ei zice ea şi-l privi drept în faţă. „Ce
sale din loje. — sunt mângâieri. Ar vrea s’o ri adevărat! Cum te pricep !“
— „Vreau — vreau — tot“, răs dice pe braţe, să o ducă pe un os — „Mă pricepi? Eu singur nu
pundeau ochii lui. „Te am dragă- trov îndepărtat, să i se uite în ochi mă pricep — pe mine însu-mi. Sim
dragă, cum te poate avea vreodată un veac, două, o vecinicie întreagă. ţesc bucurie sufletească în a-mi di
muritor pe suprafaţa pământului. Şi iarăş îşi bate joc cineva de el!... seca sufletul astfel, bucurie în du
Dă-mi prilej să-ţi arăt această dra * rere, şi pătimesc cât zece. Nessus,
goste a mea. Vreau să te conving # * domnişoară, a avut o singură că-
cât de mult pot să pătimesc pentru In antracte au ieşit în foaier şi maşe înveninată pe trup — eu am
tine. Vreu să ştii că fără tine nu pe loggia. O bogăţie de culori cum zece cămăşi de ale lui Nessus —
este viaţă. Vreu să simţeşti cât de rar îţi este *tat să vezi. încerc să mi le smulg de pe trup
adânc, de tare, de mult —te iubesc.“ Seara călduroasă de Mai era o şi nu pot..
Căzuse gândul acesta ca un ful seară binecuvântată. De pe loggia — „Ai avut multe desiluzii.“
ger? se vedea „Avenue de l’Opera“, pâ — „Multe.“
nă departe la „Teatrul francez“.
Da, da, te iubesc! spuneau ochii — „Grele“.
lui şi căutau răspunsul în ochii ei. Lămpile electrice răspândeau o lu — „Grele. Ceeace am clădit cu
Se apropie de capul ei şi-i şopti: mină vie, care lua lupta cu albas mâini înfrigurate, curesuflarea reţi
— „Aş vrea să fii — bolnavă.“ trul închis al cerului plin de stele. nută de emoţie, cu preţul nopţilor
— „Eu?“ — „Să stăm puţin aici“, zise ea, de nesomn, cu preţul vigoarei tim
— „Da — tu !“ răzimându-se de o balustradă. pului meu — s’a năruit de-atâtea,
— „Cum ? De când mă tutuieşti?“ — „Cum doreşti.“ vai, de-atâtea ori, încât acu nu mai
— „De astăzi.“ — „Ţi-a plăcut?“ cred în realizarea vreunui din vi
— „Frumos.“ — „Mai e vorbă ?“ surile mele. . . Şi tot visez, fiindcă
— „De ce să fim formalişti! Par ■ — „Teoria dtale e îndreptăţită“, e frumos ... să visezi.“
că privirile noastre bu se tutuiau urmă ea. — Vizionarule !“
de atâta vreme !“ — „Ai simţit şi dta aşa ceva?“ — „Ai dreptate — vizionarule!?
— ,A !“ — „In parte.“ ’ — „Şi vizionarul n’a dat destul
— „De sigur. . . . Aş vrea să fii — „Si eu. Ni se potenţează prin cu capul de gard ?“
bolnavă şi să veghez la capul tău muzică simţemintele, pe cari le avem, — „A dat şi tot n’a învăţat minte!*
— să te văd cum te întremezi sub încât ajungi la paroxism. Stai să — „Nu vede că aşa nu se poate
ochii mei — să-ţi arăt toată gin cuprinzi cerul şi pământul în braţe. trăi în lume?
găşia şi toată dragostea mea. Să-ţi Mai apoi vine deşteptarea. Vezi că — „Ba vede — dar nu poate
sacrific nopţi nedurmite, în veghere nu ai trăit realitatea. Te simţeşti să-şi schimbe firea.“
— să simţeşti ceeace bate aici, în singur . . .“ — „Şi nu prevesteşte că va a-
pieptul meu...“ — „Singur?“ vea desiluzii şi mai mari?“
Ideaiistule ! râdea cineva de tină- — „Da — singur.“ — „O, fireşte! Se luptă împotriva
rul, care-şi descosea inima. — „Şi-acum ?“ lor cu armele fanteziei.
Lasă-mă, se apăra el, lasă-mă, — „Da —şi-acum. Pe lângă toate Îşi plăzmueşte lumea visată şi se
căutând să scape din încleştarea accentele de adineaori. Crezi dta simte fericit dacă baloanele acestea
lui Mephisto. că nu-mi dau seama că ceeace cere de săpun sunt frumoase. In magnis
Dar aşa se iubeşte numai în ro sufletul nu se poate realiza? Crezi iam voluisse sat — e de ajuns să
mane fi în .. „Cavaleria rusticană“, dta că nu cunosc tragicul vieţii vrei chiar numai cele mari — zi
râdea Mephisto. mele ? ceau romanii.“
O, da, — romane ! Reminiscenţe, Vrei să fiu sincer — de tot — „Eşti incorigibil.“
din lectura romanelor, voi mă aveţi sincer — ca la o spovedanie?* — „Incorigibil.“
pe conştiinţă? De Grieux şi Manon, — „Da — te rog de asta . . . “ — „Nu ţi-aş putea sta întru câtva
Paul şivirginia, Heloisa şi Abelard..? — „Chiar şi ochii mei s’au lă în ajutor?“
Fie cum va fi — te am dragă, în sat răpiţi mai nainte de puterea — „Dta? Cu ce?“
ţelegi?, dragă, dragă, dragă!... muzicii. — „Cu sfatul, cu vorba.“
Simţea câ inima întreagă îi arde Am plăsmuit din dta un ideal — — „Sentinţa mea mi-am spus-o
în vălvătaie. Plecă capul, ca unul idealul care nu există decât în în adineaori. Boala mea este incura
beat de fericire şi-şi duse degetele chipuirile visătorilor. Ţi-a împru bilă^
la pupilele ochilor, acoperindu-i. I mutat tot ce-i mai bun şi frumos Steteră câţiva clipe fără să ros
freamătă întreg trupul. Ca cuprins pe lume şi te-a înnălţat pe un pie tească ceva.
de un curent electric. Ar fi vrut să destal atât de ridicat, încât mă în- Era atâta sevă de viaţă în jurul
ţipe de bucurie, să sară’n sus, să fior când mă gândesc şi acum. lor, încât să fi avut zece vieţi şi
cuprindă toată lumea in braţe. Ei bine — dta nu eşti idealul nu una, ca să trăeşti.
A, da ... ar fi luat lupta’ cu ori acela, după cum nici eu nu sunt — „Vrei să-mi ajuţi? Dta?“ urmă
ce i s'ar fi pus în cale. Iată, Alfio, idealul căutat de dta. — Par’că dta el, după puţină răsgândire. „Bine.
bărbatul înşelat al Lolei, muşcă’n n’ai ideal? Iţi mulţumesc, lată ce te rog — fă
ureche pe Turridu, chemându-1 la Parcă dta nu visezi, ca şi mine, câteva clipe pe samariteanca.
luptă. Ca Alfio ar fi muşcat si el o întrupare fără de greş a aspira Nu pot să-ţi cer nimic altceva,
5
în ureche pe oricare i-ar fi încru ţiilor dtale? Palate de’ nisip! Le decât să-ţi duci mâna dtale pe in ma
cişat cărările. ridicăm fiind că simţim plăcere, ri- mea bolnavă. Lasă să odihnească
Dinte pentru dinte, ochiu pentru dicându-le. Asta-i întreagă filozofia puţin mâna dtale albă şi moale pe
ochiu ! vieţii!“ pieptul meu. Atât. Cer mult?“
Priveşte în ochii ei. — „Ce adevărat vorbeşti!“ — „Ce gânduri!“