Page 38 - 1958-11
P. 38

Pag. 2                                                                                                             DRUMUE SOCIALISMULUI '                                                                                                                                            Nr. 1213

                                                                                                    "w                                                                               — ,w

                                                                                                                                                                                                                                                                                     Pionierul Gheor-

                                                                                                                                                                                                                                                                                  ghe Coclitu din

   L-am in iîln ii pe moş Nichl-                                                                                                                                         Neamţu şi la fomful din Măle-                                                                                 Hunedoara se re­
for intr-ana din zilele acestea                                                                                                                                           rişte. De cite ori nu mă gin-                                                                                marcă in expoziţia
stind de vorbă cu prietenul meu                                                                                                                                           deam la vilvătaia din '917. Fo­                                                                              regională a picto­
Filip. Amîndoi îşi fumau mul­                                                                                                                                             cul ardea la noi mocnit pe vre­                                                                              rilor amatori prin
                                                                                                                                                                         mea aceea. Dai tot s-a aprins                                                                                 cele 20 lucrări (u-
ţum iţi ţigările — prietenul meu          tite” şi ardea de dorinţa de a               — Staţi n u m a s t a ţ i . Aşa..;    care au tras şi pielea de pe o-             pină la urmă. Tot mulţumită ru ­                                                                             lei, acuarelă, căr­
                                          se întoarce cit mai degrabă în­           da... din ’16 pină in ’20. Şi in                                                      şilor.                                                                                                      bune) de certă vc-
una domnească, moşul o duhană             tre ai săi.                               vremea asta am văzut cu ochii            m ul nevoiaş.  -i  ... 1                                                                                                                                 loare artistică.
                                                                                    ce nu i-a fost dat oricui să va­                                                     i .-!.Aşa am început să răsuflu
groasă cit un deget, răsucită               Cam in ginduri ca acestea mă            ză. Am fost martor la Revolu­               îndrum ătorul săracilor era              şi eu in voie, sau, cum s-ar spu­                                                                                 IN C LIŞEU :
                                          frămîntam cind moş Nichifor,              ţia cea mare din toamna lui              Lenin. Eu nu l-am văzut la chip             ne, să macin şi la moara mea                                                                                 Autoportret in căr­
din tabac din grădiniţa din spa­          după ce a clipit şiret dinochli-i         1917. Da, da, ce vă uitaţi aşa           niciodată, dar îl cunoşteam.                 grăunţe. Numai că, bat-o noro­                                                                              bune, de Gheorghe
                                          de viezure şi a zdrobit mucul             la mine ?                                Toată lumea îl cunoştea. Am                 cul de bătrineţe, m i-i cam slabă                                                                            Coclitu.
tele casei şi un petic de jurnal          duhanei cu călciiul a început cu                                                   umblat prin citeva locuri pe un­            cureaua. Poate că nu mai am
                                          glas dom ol:                                 Cum să nu te m iri cind afli          de se zvonea că ţine vorbiri, da             m ult de poposit pe pămird. Să                                                                                                                                   » 'V V V V \/
îngălbenit de prea lungă vieţu­                                                     o aşa noutate. Căci moşul n-a            nu l-am văzut. Uite, de asta-mi             vă spun drept îmi pare rău, dar
ire.                                                                                spus niciodată şi nimănui pină           pare rău cit oi trăi.                       n-am ce face. Rămîneţi dumnea­                  Lum ini ctrztnd eterne, şi adinei,
                                                                                    acum nici măcar o vorbă des­                                                         voastră, ăştia mai tineri, şi, mă               M ultiplicaie-n jocuri dau splendoare
Despre moş Nichifor, oame­                                                          pre ceea ce începuse să ne po­                                                       gindesc că nu-ţi da cinstea pe                  Materiei ce arde in cuptoare
                                                                                    vestească acum.                                                                      ruşine.                                         Gu prăbuşiri şi zgomote de stinci.
n ii satului spun că-i înţelept              — In Coreea n-am fost. Dar                                                         Cit tim p a vorbii despre Le­
                                          nici mult n-am mai avut pină                 — Or mai fi fost revoluţii in         nin, moş Nichifor n-a clipit din               Zicind acestea, moş Nichifor^                Şi-o muzică se’nalţă peste spaţii,
nevoie mare şi că ştie „cîte-n            acolo... Nu ştiu dacă aţi auzit           lumea asta, dar. ca cea despre           ochi şi nici nu şi-a răsucit mus­           s-a ridicat de pe prispă şi fă ră '             Cu răbufniri şi înălţări severe
                                          dumneavoastră de Vladivostok.                                                      taţa ruginită. Am sim ţit că o-             să se uite la mine mi-a întins                  Arzind cu ochi adinei de baiadere
lună şi-n stele” .                        Acolo se gată pămintul şi în­             care vă vorbesc acum, 'pun ca­           mul acesta îl vedea pe Ilic i, iar          mina noduroasă, neagră ca ţă­                   Intr-o genună de reverberaţii.
                                          cepe apa. Apă, nu g lu m ă ! Cit          pul că ba. Dumneavoastră ştiţi           în cele citeva clipe de tăcere am           r i na, şi cu paşi repezi s-a in
Intr-adevăr e o mare fericire             vezi cu ochii. Ba ce zic eu, mai          ce însemnează să-l răstorni pe           recunoscut un moment de recu­               ăreptat către poartă.
                                          mult. Eu mi-am purtat ciolane­            sfintul împărat, să pui biciul pe        legere.
să-l cunoşti şi asculţi, căci mo­         le pină prin locurile celea uita­         „gospodini” şi să dai puterea                                                           Soarele scobora grăbit către
                                          te de dumnezeu.                           pe mina săracilor ? Nu ştiţi,                                                        Culmile dealurilor din apropie­
şul povesteşte despre oameni                                                        chiar dacă aţi citit pe oare                                                         re. Un vînticel răcoros a trecut
                                                                                    unde...                                                                              grăbit răscolind podoabele me
care s-au făcut de mult oale şi                                                                                                                                          rilo r din ograda vecinului Fi­
                                                                                       Cind s-a aprins focul, „gos­                                                      lip. In văzduh şi pe pămînt stă-
ulcele şi despre locuri îndepăr­                                                    podina" au fugit ca potirnichi-          După ce şi-a adunat ginduri-                pinea o linişte înălţătoare.
                                                                                    le şi noi, prinşii am rămas fără
tate pe unde noi cei tineri am            . Dacă văzui că moşul şi-a des­           stăpini. Am uitat să vă spun că          le împrăştiate prin stepele ru­
                                          făcut sacul am început sâ-l scor­         eu lucram la o baie de piatră
umblat numai în închipuire.               monesc.                                   pe-atunci. l-am văzut pe mujici          seşti, moş Nichifor şi-a reluat
                                                                                    cum dădeau foc sălaşurilor boie­
Moş Nichifor este bărbat m ij­                                                      reşti şi pe unde treceau ei pu­          firu l povestirii. Mi-a povestit
                                                                                    neau să stăpinească sfinta drep­
lociu de statură, poartă cioareci            — Ai fost 'dumneata pină la            tate. Că s-au săturat oamenii            cum m uncitorii şi ţăranii au a-
                                                                                    de traiul de cîine. Atita s-a um­
de lină strinşi pe picior, căma­          Vladivostok7 Dar ce-ai căutat             plut paharul că a trebuit să             vut de luptat cu armatele lui
                                          pe acolo ?                                se verse. Amarnic au plătit cei
şă lungă de cînepă peste care                                                                                                Kolceak şi Denikin, cu inter-
                                                                                                ...
se încinge cu o curea lată de                Dar şi fără iscoditoarea mea                                                    venţioniştii străini, care au vrut
                                          intervenţie moş Nichifor şi-ar
                                          fi urma povestirea.                                                                să-i îngenuncheze iarăşi pe oa­

două palme in care-şi ţine a-                                                                                                menii de pe m iinile cărora abia

mnarul, iasca şi punga de tu­                                                                                                se luaseră cătuşele, cum prin

tun, iar în picioare doar dumi­           — Hm, eu nu-s nici de ieri                                                         1920, ba chiar mai devreme, a                                                               Pe cind, eternă-n mina omenească,
                                                                                                                                                                                                                         Simt toată forţa unei lum i ce suie
nica îşi trage încălţările, o pe­         nici de alaltăieri. Şi lumea am                                                    început să se statornicească                   Cu citeva zile înainte de a-                 Spre înălţim i fragmente de statuie,
                                                                                                                                                                         parijia acestor însemnări, m-am
reche de bocanci „bizon” pe care          bătut-o de-a lungul şi de-a la­                                                    buna rinduială in ţară, mulţu­              abătut din nou prin satul pitu­                 Acolo pentru om să reclădească
                                                                                                                                                                         lat la poalele bogate ale M ăgurii.             Gigantică, solemnă, lucitoare,
i i-a trim is fata cea mare, din          tul. Ce spun cărţile dumnea­                                                       mită iscusinţei şi hărniciei co­            Parcă nu s-a schimbat nimic                     Figura lu i sclipind în foc de soare.
                                                                                                                                                                         aici. Oamenii ară, seamănă, cu­
                                          voastră eu am văzut şi-am pi­                                                      muniştilor. '      .• , -                   leg rodul îmbelşugat al grădi­                                                        G. ANELLA BOITOR
                                          păit.                                                                                                                          nilor, iar seara se strîng la co­
Bucureşti. Cind vorbeşte clipeş­                                                                                             — In 1920, toamna, rti-am                                                                       RUG Â
                                                                                                                                                                         operativă, ciocnesc ţoiuri de r a - 5
te des din ochii de viezure şi,           Şi-a aprins o altă ţigară şi                                                       întors la nevastă şi la copii.
                                                                                                                                                                         chie şi tăifăsuiesc ca şi alte>
din cind in citul, îşi răsuceşte                                                                                             M-arh înjugat la carul nevoilor
                                                                                                                                                                         dăţi. Nurriai că, alte vorbe leagă >
mustaţa stufoasă şi ruginită.             trăgînd flâmind din ea, a con­                                                     şi am tras de m-am spetit. A-

Abia l-am cinstit cu „ bună               tinuat.  •>**•>

                                          — In cel d in ţii război mondi­                                                    veam ceva pămînt, o văcuţă, un

vremea" că moşul care precum              al am fost prins şi purtat nici                                                    purceluş in coteţ şi nu ştiu cile

se vede avea săminţă de vor­              eu nu mai ştiu pe unde. Da’ştiu                                                    găini 'prin curte. Aşa ca la o              astăzi cind se întîlnesc.                       $ Copilul tăa 6 plUls pa lăcrimi Srele         Trecură anii grei de sărăciei
                                                                                                                                                                                                                                                                        Război, refugiu, iraiul de
bă, m i s-a adresat m u stră to r:        că la Vladivostok am fost.                                                         casă de om sărac. Da credeţi                   — Am cam rămas in urmă, Nu-mi plac deloc copiii care pling;                                 Şi moartea fratelui mai mare, drag
                                                                                                                                                                                                                                  Mă dor şl-n mine sufletul mi-lsfrîng  Şj-nlunecata mea copilărie.
— Apoi, domnişorule, nu l-ai                — Şi cit ai stat prins, moş                                                      că am mîncat vreodată pe să­
                                          Nichifor ? Intră in vorbă de                                                                                                   măi oameni. Uite, in Daia gos­ Şi-mi amintesc de lacrimile mele.
mai adus. pe prietenul dumitale,                                                                                             turate? Da de unde! Ajunsei
                                                                                                                                                                         podărie, in Berghin gospodărie,
coreeanul ăla cu care ai fost
                                          data aceasta prietenul Filip.                                                      in casa şi avutul meu slugă la              in H ă p ria întovărăşire, in Henig < Trecură ani câni trec năvalnic ape,                      Dar au rămas pe fund ca bolovanii
                                                                                                                                                                                                                                                                        Un salb de lacrimi grele — dureroase,
astă toamnă. Tare aş fi vrut să                                                                                                                                          şl Drimbar la fel.- Noi ce rnai \ Spălînd amaruri, vise nc-mplinUe,                            De cind in mine foamea-şi impiiniase
                                                                                                                                                                                                                                                                        Tăioase ghiara cum au doar huHanii.
stăm o ţir ă 'la taifas, să aflu ş i'                                                                                                                                    aşteptăm ?                                      Iubiri nefaste-nedeslăinuiie

eu cite ceva despre ţara domni­                                                                                                                                          — Ce facem, moş Nichifor ? Şi albia n-au încetat să-mi sape.

ei sale şi să-l întreb dacă-i pla­                                                                                                                                       — l-am întrebat pe vechiul meu
                                                                                                                                                                         prieten.
ce pe aici, pe la noi.  i                                                                                                                                                                                                Vezi, lacrimile melé mal dor încă

Colegul şi prietenul meu Ko                                                                                                                                              — Ce să faceni nepoate ? Fa                     Şi ard In mine de mă-ntorc-napoi.
                                                                                                                                                                                                                         1Ascultă ruga m eat de vin ia voi
Non-il ni-a vizitat toamna tre­
                                                                                                                                                                         cern T.O.Z., ce ne mai tirguim                  ’Aş vrea copilul iău să na mat plingă.

cută, cîndj mustul începuse să                                                                                                                                           atita ?!                                                                                                 DORIN MANAŞTllREANl)

se acrească şi gospodarii îşi a-                                                                                                                                                   CONSTANTIN CLEMENTE VVAAA'VVVSAAAAAAAAA/S V W V V W V 1

dunau ultim ele bucate de pe ho­

tar. După »cum mi-a m ărturisit,

i-a plăcut \satul, veselia tineri­                                                                                                                               nicolae vlad vladuţ —                                   mul şi cel mai mare neajuns ăl                 pe care Ie cunoaşteţi mai bine.
lor şi sfăto'Şenia bătrînilor şi                                                                                                                              Măgura — Orăştie. Este lăuda­                              poeziei este prozaismul. Expri­                   Pentru versificaţie, în
bineînţeles şti vin u l acrişor cu                                                                                                                            bilă iniţiativa dumneavoastră de                           marea sentimentelor dumnea­
care a fost ospătat pretutindeni,                                                                                                                             a închina un cînteo de slavă                               voastră faţă de evenimentul care               rînd lectură, toarte multă lec­
îm i povestea sadesea despre pa­                                                                                                                              Marii Revoluţii din Octombrie.                             a schimbat soarta omenirii, spre               tură din clasicii literaturii romî-
tria sa „taraX dim inetilor liniş­                                                                                                                            Poezia „Lui Octombrie“, însă nu                            comunism, nu depăşeşte relata­                 neşti (Eminescu, Goşbuo, Vlahu*
                                                                                                                                                                                                                         rea unui articol de ziar. Or,
r                                                                                                                                               i i reuşeşte pe deplin să realizeze                                      poezie înseamnă mai mult. Poe­                 ţă, Alecsandri etc), din poeţii con­
     Corul şi orchestra Casei                                                                                                                                 ceea ce v-aţi propus iniţial. Pri-                         tul lucrează cu imagini care-i                 temporani (Arghezi, Beniuc, Mi-
  raionale de cultură din Orăş-                                                                                                                                                                                          emoţionează pe cititor.                        hu Dragomir, Dan Deşliu etc)ţ
  tie, dirijate de pipi. Ioan                                                                                                                                                                                                                                           cît şi unele lucrări cu caracter
  Popa, au cunoscuţi frumoase                                                                                                                                                                                               Aveţi posibilitatea de ă scrie
  succese cu ocazia Wrnicente-                                                                                                                                                                                           poezie bună. Dar, trebuie să stă­              teoretic: „Cum se tac versurile“
  naiului corului din Poiana, j                                                                                                                                                                                          ruiţi mai mult asupra realizării               ’de V. Maiakovschi, şi „Măiestria
                                                                                                                                                                                                                         artistice a temei pe care o abor­              poetică" de M. Isakovschi.
                                                                                                                                                                                                                         daţi. Căci nu orice rimare con­
                                                                                                                                                                                                                         stituie operă de artă.                         !¦ IONAŞ IULIAN - Sebeş.

                                                                                                                                                                                                                            Mai multă claritate, deci şi                Graba strică treaba şi în do­
                                                                                                                                                                                                                         exprimarea ideilor într-o formă
                                                                                                                                                                                                                         artistică corespunzătoare. Există              meniul poeziei (la dvs. în „Trac­
                                                                                                                                                                                                                         o logică a lucrurilor, care tre­
                                                                                                                                                                                                                         buie respectată.                               torul“).  •

                                                                                                                                                                                                                            BIR FLORIAN — Cugir.                        Nu ni se pare potrivit să uma­

                                                                                                                                                                                                                            Vă satisfacem dorinţa, răs-                 nizăm tractorul în aşa măsură
                                                                                                                                                                                                                         punzîndu-vă în coloanele ziaru­
                                                                                                                                                                                                                         lui.                                           îneîf să-l facem să aibă o „voce

    Istraie a plecai de la lucru bom­                                                                                                                                       0 clipă mai tirziu, cei trei prieteni           Poezia „La colectivă“, mai tre­             lină",- iar plăvanii, oricît ar fi do
 bănind. Era tare abătut. Acasă a                                                                                                                                        cercetau cu atenţie fiecare piesă a             buie mult lucrată pentru a putea
 încercai să citească ceva, dar ghi­                                                                                                                                     motorului. Carburatorul, tacheţii, ra­          fi publicată. Intîlnim în poezie               uimiţi, în faţa maşinii, nu au
 dările rai-i dădeau pace. Orlcît a în­                                                                                                                                  diatorul, dinamul, pompa de benzină.            imagini frumoase. Colectiviştii
 cercat să alunge frămintarea care-i                                                                                                                                     Cînd au ajuns la pompa de benzină,              sînt asemuiţi cu nişte soldaţi ca              cum să-şi facă semnul crucii.
 rodea nervii, n-a puiuţ. Oare chiar                                                                                                                                     au răsuflat uşuraţi. Un şurub care              pornesG la luptă, maşinile sea­
 aşa să fie? El să fie vinovatul?                             Ü                                                                                                          asigura elanşietatea capacului, nu fu­          mănă fericirea, holda cîntă etc.                  Puteţi mai mult, fiţi însă mai
 Calculele lui greşite? *                                                                                                                                                sese destul de strîns şi pompa aspira           Şi concepţia ce stă la baza poe­               exigent cu propriile creaţii.
                                          naiba? Hai să ne apucăm de treabă.                                                                                             aer. Au strîns şurubul şi au montat             ziei e justă.
    Tirziu, după miezul nopţii, a că      Ce-a fost a fost. Nimeni n-ar fi pu­      pentru riişte cuviţiie spuse la supă­ mare decît cea indicată în schiţă.             la loc pompa. Grigore a pornit din                                                             FURCA ARON — Ghelar,
 2ut intr-un somn greu, zbuciumat         tut prevedea. Acum o să meargă mai                                                                                             nou motorul.                                       Aveţi greutăţi în ce priveşte
  Dimineaţa l-a irezit ceasul deşteptă    bine. Te asigur.                          rare — zise Istrate, şi-l bătu priete­ Ce s-a întîmplat după aceea, se                                                               exprimarea, deficienţe de stil.                   Poezia „Minerii din Ghelar"
 ior. S-a ridicat din pai anevoie. A                                                                                                                                        l-au ascultat aproape o oră bălaia                                                          dovedeşte reale calităţi. Repro-i
  vea capul greu, de parcă s-ar )            Istrate şi-a ridicat capul din miini   neşte pe umăr,                           ştie.                                       regulată, zgomotul monoton. Şi poa­             Nu se poate spune, de pildă:                   ducem prima strofă : „Răsună-
 trezit după o lungă petrecere. Aerul     şi l-a privit pe Toma, de parcă atunci                                                                                         te l-ar mai fi ascultai mult timp,
 de afară l-a mai înviorat puţin, dar      l-ar fi văzut prima dală.                   Grigore îşi ceru iertare. începu­        'Amiaza i-a găsit pe cei trei prie­      dacă o voce cunoscută nu le-ar fi               „cîntă cocoşii cu stridentele gla­             necate ecouri de metal (Şi-n a-
 gindurile negre nu.i slăbeau o clipă                                               seră din nou lucrul. Toma plecă să       teni adunaţi lingă motor. Bolţul fu.        ajuns pină la urechi.                                                                          dîncuri parcă scrîşneşte pămîn-
 piiniea şi aşa destul de obosită. A         — Ascultă, măi Toma. Tu crezi că       strunjească un aii bolţ, iar Islraie     sese strunjit şi Grigore îl finisa. Au                                                      suri vestind o zi nouă în dimi­
 plecai către uzină fără nici o poftă.    eu sînt vinovat? Ieri eraţi cu toţii      şi Grigore începură să pună la punct     hotărît să rămînă în continuare la             — Bună dimineaţa băieţi.                                                                    tuil) Gigantici urşi de fier se
  A trecut prin faţa portarului fără      porniţi împotriva mea.                    motorul. Alezară din nou cămaşa ci­      lucru pînă ce vor monta totul şi vor           —- Dimineaţă?                                neţile ceasuri“ ci „In ceasurile               sfa-rmă-cum de-un mal) se sfar­
  să salute măcar,\ lucru foarte neo­                                               lindrului, aranjară segmenţii, cură-     face din nou proba. Pregătirile pen­           Toţi trei priviră spre ferestrele mari       dimineţii“, cum spune toată lu­                mă valurile ce le-ntărită vintul“.
  bişnuit la el. Portarul a clă.             — Eram nervoşi măi Islraie. Şi ia      ţiră baia de urmările crăpăturii.        tru probă le-au luai prietenilor cîte-      ale halei. Afară, lumina zilei pusese
  tinat din cap a nedumerire şi şi-a       supărare, omul spune multe. Dar                                                   va ore.                                     siăpînire peste iot.                            mea, nici „Soarele, leneş, stă mai                Restul nu comunică nimic nou
  văzut mai departe de treburi. Istrate    ne-am gîndit şi am văzul că ie-am          Istrate, Toma şi Grigore erau prie­                                                   Şeful secţiei se apropié de motor                                                           şi nu convinge. Căutaţi cu mi­
  a străbătut absent hala maşinilor,      învinuit pe nedrept. Toţi siniem vi­      teni buni. Unul maistru, altul lă­          Seara s-a lăsat pe nesimţite, în­        şi-l ascultă şi el un timp. Apoi, adre-         ascuns încă" ci „soarele leneş                 gală „cuvîntul ce exprimă ade­
  iar cînd a ajuns în biroul maiştri­      novaţi. Şi eu şi iu şi Grigore. După     cătuş, altul strungar. Erau nedespăr- v  văluind hala în pîcla sa fumurie me­         sîndu-se prietenilor, lé zise":
  lor, s-a aşezai pe scaun şi şi-a prins   ce-ai plecat acasă, noi am verificai     fiţi. împreună mergeau ta masă, îm­      reu mai deasă. Schimbul al doilea              — Şi-acum, plecaţi acasă. Să nu              mai stă încă ascuns" iar holdei                vărul“ şi nu vă lăsaţi amăgit de
  capul în miini. Nici n-a simţit cind     iotul din nou. Un bolţ de la piston      preună la cinema iot aşa la lucru.       îşi vedea liniştii de treabă. Numai          vă mai prind că lucraţi toată noap­                                                           uşurinţa cu care vi se pare că
  în birou a intrai strungarul Toma.       a fost executat cu două sutimi mai       Iar seara se despărţeau cu mare gre­     Istrate, Toma şi Grigore, aşteptau           tea, că-i vai de voii                          nu i se poate atribui adjectivul               versificaţi.
                                           gros. El a făcui să se crape pisto­      utate. Asa se face că împreună ho-       neliniştiţi clipa hotărîioare. Pregăti­        Spusese cuvintele acestea de doja-
     — Bună dimineaţa.                     nul atunci cînd a pornit. motorul In     iăriseră să repună in funcţiune mo­      rile au fost terminate. Motorul a joşi       nă repede, cu un fel de zîmbel                 masivă, „A'fasivă“ e o clădire, o              POP CORNELIA — Zlatna'.
     Istraie a răspuns în silă şi a con­   plin.                                    torul unui compresor, care de ciţiva     alimentat cu benzină. Totuşi cei trei       .ascuns. Iar Istrate, Toma şi Grigo.
  tinuat să stea în poziţia aceea aţii                                              ani stăiea nefolosit, în timp ce în      prieteni nu se hotărau să facă în­           re, simţiră în ele mulţumirea şi bu­           instalaţie, o maşină, un...sportiv.              Reţinem din „întunecare" uşu­
  de neobişnuită pentru firea sa vese­        Istrate a. făcut ochii mari. S-a      atelierul de nituit, muncitorii duceau   cercarea. Dar dacă nu merge?..;              curia pentru ce făcuseră ei.                                                                  rinţa cu care versificaţi precum
  lă, deschisă.                            străduit să asculte totul, penă •la ca­  lipsă de aer comprimat. Conducerea                                                                                                   Holda nici intr-un caz.                        şi unele frumoase imagini cum
                                           păt. Apoi, dintr-o săritură, l-a prins   secţiei a încuviinţat holărîrea celor       Intr-un iîrziti, Islraie rupse tăcerea.      Plecară acasă după multă stăru­                                                            sîn t: „Doinesc tirziu din frunze
     Toma l-a privii un timp, apoi s-a     pe. Tonta în braţe şi la sărutat ca pe   trei prieteni, le-a dat materialul ne­      — Ce-o fi, o fi. Să-i dăm drumul I        inţă din partea şefului de secţie.                In ce priveşte munca de viitor,
  aşezat în faţa lui. O vreme nimeni       un frate.                                cesar şi i-a lăsat să-şi vadă de trea­                                                Mergeau pe stradă tăcuţi. Se des­                                                             plopii (Şi linişt-e deplină s-a lă­
  n-a sccs o vorbă. Din hală se auzea                                               bă. După o lună de muncă (motorul           Grigore învîrti manivela de cîieva        părţiră aşa cum obişnuiau întotdea­            vă recomandăm să vă inspiraţi                  sat,) Prin întuneric monoton cad
• zbîrnăitul monoton al maşinilor care        — Dacă aşa slau lucrurile, atunci,    era plin de rugină), ajunseseră la       ori şi motorul porni. Toţi stăteau în­       una. Şi, deşi ar fi vrut cu toţii să                                                          stropii (Acoperind cu lacrimi
  porniseră deja, glasul oamenilor, iar    Ia treabă!                               bancul de probă. Cuid cu o seară         lemniţi,ca sufletul la gură. ?Acuş           vorbească despre motor, totuti, nu             din realităţile ce vă înconjoară şi
  de undeva, din pUnia unui megafon,                                                înainte, plesnise pistonul, prietenii    se opreşte". Şi parcă dînd ’ghes ’gîn-       pomeniră niciunul nimic. Le era fri­                                                          de argint)1 întregul sat“.
  se revărsa o melodie săltăreaţă.            Porniră împreună spre bancul ’de      şi-au spus vorbe mari. Grigore şi        dului lui Toma, motorul tuşi de cite­        că parcă, să nu-şi risipească marea
                                           probă al halei. Grigore pilea ceva,      Toma, l-au învinuit pe Istrate• de       va ori sec şi se opri. Grigore învîrti       bucurie, care le umplea sufletele.                                                            Orientaţi-vâ spre zugrăvirea
     — Destul omule! rupse Toma tă­       ' la o menghină. Pistonul crăpat siă-     insucces, pentru că el fiind maistru,    din nou manivela. Motorul pomi,
  cerea. Parcă ţi-ai jeli moartea. Ce      tea alături 'de motor. Islrate s-a a.    făcuse schiţele şi calculele. Le-a       dar după citeva rateuri se opri iară.                                            GH. PAVEL                                                 oamenilor şi faptelor zilelor
                                           propiat de Grigore şi i-a strîns mina.   părut rău după aceea, cînd au con­
                                           Grigore era stinjenit. Nici nu l-a                                                   Pe faţa lui Islraie, stropii de su­                                                                                                     noastre, altfel poezia dumnea­
                                           privit în ochi. El era vinovatul prin­   statai că nu el era de vină ci, Gri­     doare sclipeau la lumina becului e-                                                                                                        voastră nu va avea ecou în ini­
                                           cipal.                                                                            lectric, ca nişte diamante. Toma fier­
                                                                                    gore, care făcuse finisai ea bolţului    bea de minie, iar Grigore rămăsese                                                                                                         mile cititorilor — care vor să se
                                              — Ei, Hai, 'doar n-o să mă supăr                                               ca manivela in mină, prostit. Ce să                                                                                                        regăsească în literatură cu nă­

                                                                                                                                                                                                                                                                        zuinţele şi preocupările lor. „In­

                                                                                                                                                                                                                                                                        serare“ nu depăşeşte sentimente­

                                                                                                                                                                                                                                                                        le dumneavoastră proprii şi nu

                                                                                                                                                                                                                                                                        transmite un mesaj bine contu­

                                                                                    la o tolerabilă de două sutimi mai fie?.                                                                                                                                            rat. « * .v .
                                                                                                                                                                                                                                                                                                CRONICAR)
   33   34   35   36   37   38   39   40   41   42   43