Page 86 - 1901-12
P. 86
Pagina 2. GAZETA TRANSILVANIEI. Nr. 284—1901.
de conducătăre celor trei crai dela îngrijat asupra viitorului ei din ca- ţiunea coloniei francese de anul Permite-ml să-i urez o lungă viâţăcu
răsărit, veniţi se se închine Mântui-, usa situaţiunei politice în Austria. nou, în capitala italiană. El a cjis, reînoită glorie pentru binele naţiunei ro
torului. A bătut ora a doue-spre-cţecea—(Ţ d-l ca amiciţia dintre Francia şi Italia a mâne !
8e
„ V i f l e i m u l " se păstreză nu Szell, şi e ne-apărat de lipsă, ca cei devenit statornică. A arătat şi causeie Când am început a ceti românesce,
mai la oraşe. Acesta este un fel de de peste Laita să facă tot posibilul, pentru cari au încetat cu desăvâr am găsit în podul casei părintescl primii
teatru ambulant. . ca pactul să se reînoâscă în anul şire animosităţile şi neînţelegerile ani din „ Gazeta de Transilvania' şi „ Foia
1
Cât timp vor fi cultivate de po 1902, căci bat la uşe şi convenţiunile dintre cele două naţiuni surori şi a ;pentru minte, inimă şi literatură*. De-atuncI
porul nostru aceste datine sfinte şi comerciale cu statele străine, car! spus, că între Francia şi Italia nu n’am încetat de a-o ceti şi astăcjl, bătrân, sunt
repetate în fie-care an la sărbătorea însă nu vor pute fi încheiate favo mai este ac[î nicî o cestiune pen- fericit, că naintaşa mea trăesce şi oă sunt
Nascerei, nu trebue se ne temem rabil, decât înţelegendu-se cele două dentă, care le-ar pute ţin6 în recâlă semne bune, că nu va înceta de-a fi şi pe
viitorul nostru. părţi ale monarchiei în privinţa uni- una faţa cu alta. viitor ceea-ce a fost în trecut, graţie vred
Legile şi guvernele se schimbă, unei vamale. nicilor soriitorî, cari o conduc sub direcţiu
cum se schimbă şi anotimpurile, dâr Afacerea acâsta, cea mai im nea Domniei-Tale.
legea şi limba rămân, pentru-că ră portantă şi mai actuală în monar- 0 scisore a lui V. A. Urechiă. Trăâsoă „Gazeta Transilvaniei" şi di-
dăcinile lor sunt adâncite în inimile chia nostră, va da mult de lucru reotorul ei!
poporului. guvernelor celor două state dualiste In tomna trecută fâia nâstră Acesta e strigătul tuturor inimelor
„ A p a trece, pietrile rămân", cjice şi ne putem aştepta la lupte mari aducând soirea despre înaintarea române şi în deosebi a societăţilor, oe am
un proverb român, şi mare adevăr în.jurul ei. meritată a unui veteran preot ro oudre de-a representa: Liga, Ateneul Ro
grăiesce acest proverb. * mân, a adaus, că acest preot este mân, Societatea de cultură Maoedo-Ro-
De aceea la sfintele sărbători In Austria nu s’a întâmplat săp de 50 de anî abonent neîntrerupt mână.
ale nascerei, când veţi aucji voi Ro tămâna acesta vr’nn eveniment mai al „Gazetei Transilvaniei". Notiţa B u c u r e s c ! , 20 Ootomvre v. 1901.
mân! din tote colţurile colindele stră însămnat. „Reichsrath“-ul se va în acesta a dat prilegiu unor confraţi V. A. Urechiă m. p.
bune, să sciţî, că acestea sunt ga truni ârăşî peste câte-va c}ile şi dela foile din Bucuresc! a vorbi des
ranţia viitorului că vom fi şi de atuncî are să se desfăşure şi conti pice (Ţ aru l nostru, accentuând, că
acuma înainte, ceea-ce am fost aprăpe nue luptele politice pe întrâga linie. este un eveniment fârte remarcabil, Se ajutăm pe ai noştri.
două mii de anî, adecă Român! şi S’au deschis însă dietele provinciale că „Gazeta Transilvaniei" apare ne
Creştini. din diferitele regate şi în decursul întrerupt de peste o jumătate de se Arad, Dec. 1901.
Privind cu încredere în viitor, desbaterilor lor s’a spus din partea col, şi unii din confraţi vorbiau Se nu cumpărăm dela streini! -— e
trimitem tuturor cetitorilor noştri naţionalităţilor representate în ele chiar de jubileul de 64 de anî al strigătul de moda nu numai al pves-
cele mai sincere urări de bine! dorinţele şi aspiraţiunile lor. In dieta „Gazetei Transilvaniei", manifestân- sei maghiare, der şi al corporaţiu-
din Praga locţiitorul a făcut apel la du-ş! simpatia şi admiraţiunea pen nilor industriale din ţeră. Apelurile
Ceh! şi German!, ca să încheie un tru perseveranţa şi munca ce au cătră public se ţin lanţ, er bieţii
Revista politică. armistiţiu şi să reia firul tratărilor prestat’o conducătorii ei în timpul agenţi ai fabricelor streine sunt ame
de înţelegere. Nu sunt însă speranţe, acesta îndelungat. ninţat! se nu mai calce în Ungaria.
Crăciunul, sărbătărea păcii şi a ca Cehii şi Germanii să se împace In urma acestor aprecieri ale Decă publicului maghiar i-se
bunăvoirii, acâstă c}i măreţă şi de şi împăcându-se guvernului să-i suc confraţilor noştri din Bucuresc!, s’a cere se jertfescă „patriotismului", cu
a
inimî înălţătdre, n’a adus — precum cedă a resolva norocos marile pro fost lăţit pe acolo părerea, că cfi atât mai vârtos suntem îndreptăţit!
fiiceam în revista numărului trecut bleme, ce-1 aşteptă. — Iu dieta din rul nostru îşi serbâză jubileul de noi, Românii, ca se cerem delajcon-
de Duminecă — pace şi linişte în Lemberg (Galiţia), s’au ridicat vocî 64 anî. sumenţii jjromânî, ca la acoperirea
sufletele celor cari conduc a c | ! des în favorea Polonilor asupriţi din Po- Mult regretatul V. A. Urechiă, trebuinţelor casei se jertfescă şi na
tinele acestei ţări. O mare şi gravă sen (Prusia). S’a făcut apel ia popo cu caldul şi nesecatul entusiasm, ce-1 ţionalismului. Jertfa acesta va aduce
cestiune îi muncesce pe oblăduitorii rul polon, ca să sară în ajutorul avea pentru tot ce era românesc şi carnete încjecite. Banii noştri, ai Ro
din Peşta, e aşa numita cestiune a victimelor din Wreschen şi să lu mai vârtos pentru ceea-ce contribuia mânilor, se nu-i vărsăm in punga străi
pactului economic ungaro-austriac. Aşa creze pentru deşteptarea şi susţine la avântul şi propagarea culturei ro nilor, ci în a meseriaşilor şi a ne
de mult preocupă cestiunea acesta rea consciinţei naţionale la Polonii mânesc! pretutindeni, peuudetrăesc gustorilor român!.
spiritele în Ungaria, încât şi cu oca- asupriţi. Român!, cetind despre jubileul, ce- Ajutorarea meseriei şi a nego
siunea gratulărilor de anul nou gre * l’ar serba cjiarul nostru, ni-a adresat ţului românesc nu e numai o dato-
gorian, partea cea mai însemnată a Cu ocasiunea anului nou gre o scrisore de felicitare, pe care a rinţă naţională, der şi o cestiune de
vorbirei cu care ministru-preşedinte gorian s’au făcut de data asta deda- scris-o câte-va săptămâni înaintea vieţă pentru viitorul conaţionalilor
Coloman Szell a răspuns la urările raţiuni politice însemnate între Fran morţii sale. noştri. Ceea-ce procurăm se procu
ce i-s’au adus în clubul liberal din cia şi Rusia de-oparte, şi între Frau O publicăm mai jos, ca un pre răm dela Români, er ceea-ce cum
Peşta, tot de afacerea acâsta s’a da şi Italia de altă parte. Ţarul Ru ţios document al caldului interes părăm se cumpărăm dela negustorii
ce-1 nutria neuitatul profesor şi aca
ocupat. Primul ministru vede şi el siei a felicitat pe preşedintele Re- român!. Meseriaşul român lucreză şi
situaţiunea în color! destul de po publicei francese Loubet, reamintind demician faţă cu stăruinţele şi munca bine şi frumos şi eftin, er marfa din
somorite; a spus, că e gravă, grea cjilele frumose, ce le-a petrecut anul nostră pentru binele naţiunei ro-- prăvălia românescă pote face con
şi mult complicată, că anul ce vine acesta în Francia (întâlnirea dela mâne : curenţă celei jidovesc!. Dâcă pe uni!
trebue să aducă o limpecfire şi o re- Compiâgne). Preşedintele Loubet a Ateneul Român. — Cabinetul Preşedintelui. meseriaş! şi comercianţi i-am crescut
solvire, dâcă e să nu se primejdu- răspuns, esprimând dorinţa, ca Ţa D-Sale păna şi cu stipendii, să nu-i lăsăm
âscă compromisul vamal ungaro-aus rul să visiteze din nou Francia. D-lui Director al farului „Gazeta Transilvaniei" să-şî cerşâscă muşterii neromânî.
triac. D-l Szell a declarat, că gu Acest schimb de felicitări prin te B r a ş o v . Acum înainte de s-tele sărbători
vernul unguresc stă pe basa terito legrame nu pâte fi considerat numai se fac multe cumpărături. Românii,
riului vamal comun, că fine la basa ca un simplu act de curtoasie. Stimate Domnule Director! şi în special Româncele nostre, să nu
acesta ca la cea mai firâscă şi bună Nu mai puţm importantă este Multele nevoi ale dilei şi infirmităţile lase uşa meseriaşului ori a negus
pentru Ungaria, n’ar voi să fie sgu- vorbirea, ce a ţinut’o ambasadorul bătrâneţelor făoură, că numai erî am avut torului român ca să între la străin!,
duită şi nimicită, — însă e serios frances Barrere, din Roma, la recep- soire de jubileul „Gazetei Transilvaniei". că nu e frumos să nesocotâscă da-
FOILETONUL „GAZ. TRANS". Legea strămoşescă în casa nostră era clopotar fiind surprins ‘împreună cu Za- atât de limpede şi de pătrundător, încât nu
respectată cu sinceritate. Decă Dumine haria Cordea Francul şi Iosif Tiuşanul de mă săturam de a’l asculta. Pute chiar şi
cile şi în alte sărbători ar fi lipsit vre-unul cătră găinarii (tyukâsz) lui Csutâk, un fel acestă împrejurare a contribuit mult la
O dorinţă împlinită. din ai jcasei dela biserică, mamei şi bu de bande cutreerătore pornite pe jafuri şi atitudinea firului conducător al vieţei mele.
nicei în diua aceea nu-i trebuia nicî prând,
omoruri, au fost tăiaţi în bucăţi.
Starea de lucururî urmată după re-
Mai de multe ori am afirmat în scrie nicî cină, aşa se supăra. La eşireajdin bi Trist sfîrşit! voluţiune, îl nemulţumia. Când vedea fi-
serică fruntaşii treceau pe la noi, unde
rile mele, că timpul cel mai frumos al Unul din fiii săi, anume finul Mitruţ, nanţul, par’că vedea pe dracul, find-că ne
vieţi! l’am petrecut la unchiul meu Iosif erau cinstiţi cu câte un păhărel de vinars fiind în 1848 în logărul lui Axentie, la pecetluia căldăruşa, ca se nu mai putem
Ighianul, protopop în Ofenbaia. de prune: silvormm seu apetitorium. Preo apelul guvernului austriac a întrat ca vo fierbe vinars de prune eu ea. Cu gen-
Protopopul era frate cu bunică-mea, tul ne dăruia câte o liturghie de prescuri luntar la pedestraşii oştirei imperiale şi darmul se împăca ca cânele cu pisica,
făcute ca pe la noi din câte şepte pâni-
Ecaterina Ighian, căsătorită George Tur- fiind-că era mare meşter în a bate toca, fiind-că ne silea să facem drumuri grele
dăşan, fost preot în Bistra şi în urmă în şore din grâu curat de cătră prescurăriţe mai tot timpul l’a făcut în armată ca to şi tot noi plăteam darea pe ele.
Benic la polele Munţilor apuseni. anume alese, şi acesta danie a preotului boşar. în acestă a lui calitate a luat parte Locuinţa finului Mitruţ era de trei
Ighianul dispunea de o avere fru- noi o priveam ca mare consideraţiune la tote încăerările şi ciocnirile sângerose
pentru noi şi casa ndstră. paşi departe de noi, într’o căsuţă clădită
mosă şi era un om cu mare vadă la Ro dintre kossuthişti şi imperialişti. După pe locul bisericei, în colţul cimitirului din
mân! şi străini. Contribuia cu sume destul în vremea iobăgiei răposatul meu căderea Sibiiului în manile lui Bem, regi spre uliţă. Acesta căsuţă, în care am în
de însemnate pentru scopuri culturale şi părinte, fost preot în Benic, avea un bă mentul finului Mitruţ a trecut prin strîm-
naţionale românesc!. La încetarea sa din trân clopotar, Zaharia Meteş, ajutat în torile Turnului-Roşu la Craiova, în Vala- văţat multe din felul de a vede şi de a
vieţă a lăsat o miie de galben! institu- meşteşugul clopotăriei de doi fecior! ai chia-mică. gândi a sătenului român, a dărîmat’o un
ţiunilor culturale ale Mitropoliei greco- săi: Milinton şi Mitruţ, ambii ne erau fin! întorcendu-se din ţeră a urmat cu primar nebunatic, ca să facă şcolă, şi acum
comuna n’are .loc bun şi potrivit pentru
orientale române din Sibiiu. în casa lui botezaţi de bunică-mea. Pentru meşteşugul meseria tatălui seu şi era unul din cei mai
era locul de întâlnire al fruntaşilor miş- lor, sătenii îi numiau: Clopotari său Clo- credincioşi omeni ai noştri de casă. Era şcolă, îngrijitorul cimitirului şi al bisericei
cărei naţionale şi n’a fost o deputaţiune potărescî. sărac pârlit, împovorat cu mulţi copii. n’are casă de locuit pe sântul păment al
trimisă de Român! la împăratul, din care Bătrânul clopotar se pricepea la stu- N’avea decât o delniţă în cepetul satului acestor aşedăminte, şi vechia dinastie a
Clopotărescilor s’a stîns în Benic...
se nu fi făcut parte, acoperind în mare părit, la fiertul cu căldăruşa a prunelor şi o viuţă în părae, pentru care plătea ba
*
proporţiune şi cheltuelile împreunate cu brumărele, său bistriţe, din care făcea vi- ronului dela Galda-de-jos mai multă dijmă,
călătoriile pe atuncî fdrte anevoiose. nars-silvormm, şi la altuitul pomilor rodi decât făcea ea. Vacanţele şcolare vara le petreceam
La Benic trăia mama şi bunică-mea, tori. Diua întregă o petrecea la noi, fiind Caracterul lui era drept ca lumina la Ofenbaia, seu la cumnatul meu preotul
preotese văduve, şi aveam o frumuşică cuprins cu aceste lucrări. sdrelui şi modul cum espunea starea ma din Muncel, un chilometru departe de
moşidră rurală bine cultivată. în primăvara anului 1849, bătrânul terială şi socială a ţăranului român, era Ofenbaia, pe vatra Arieşului în sus. La
