Page 63 - vl_46

În lumea povestirilor lui Ioan Barb

upă „Oraşul scufundat” (Editura Cenaclul de la Păltiniş, 2012), Ioan Barb, un
postmodern extrem de imaginativ, revine în 2016 cu un nou volum de proză scurtă,
D„Dumnezeul din paharul cu votcă” (Editura Tritonic, Bucureşti, 2016), „O mărturie a
vremurilor, după precizarea autorului, care nu mai există decât în memoria noastră, a celor ce mai
suntem încă vii” (p. 31). Şi prozele din acest volum gravitează pe aceeaşi orbită, având ca nucleu epic
oraşul de suflet al autorului, Călanul fost supraindustrializat. Cele 9 povestiri din acest volum reînvie o
lume cu preocupările şi racilele ei. El urmăreşte astfel evoluţia grupurilor sociale, introduce din loc
în loc scurte eseuri despre comportamentul individului în colectivitate, întâmplări la care a fost fie
martor, fie participant direct.
Relatarea, privită prin prisma
personajului narator, are în
majoritatea textelor, un caracter
autobiografic (de referinţă fiind chiar
povestirea ce că titlul volumului,
Dumnezeul din paharul cu votcă).
Primul text, Calea regală
(continuare la prima povestire din
volumul „Oraşul scufundat”,
întâlnirea cu bătrâna contesă pentru o
cauză juridică), rememorează o lume
despre a cărei existenţă vorbesc încă
locurile, în cazul de faţă crucea de
piatră de la marginea drumului despre
care aflăm, nu întâmplător, la un
memorabil moment al zilei când
„Soarele alunecase după dealuri,
razele lui încă aruncau o lumină
stranie asupra munţilor Retezat şi o
umbră de mister asupra pădurii
Haţegului, care începea să urce dealul
lin, chiar din acel loc”. O profesoară
de liceu povesteşte cum securiştii i-au
ucis bunicul, fost administrator al
moşiei, şi pe cel mai interesant
personaj din partea locului, măgarul înţelept Bela, dovadă fiind urmele de gloanţe de pe crucea
ridicată la marginea satului.
Autorul realizează un adevărat studiu al mentalităţilor, introduce din loc în loc scurte reflecţii
despre mecanismul puterii, comportamentul omului ajuns în situaţii limită. Un comisar de poliţie,
Dimofte (Legământul de castitate), retrăieşte drama fostei sale iubiri năruită prin moartea iubitei,
când subalternii săi aduc la postul de poliţie o tânără pe care au arestat-o la coborârea dintr-un tir
turcesc. După o noapte de chinuri sufleteşti, Dimofte nu mai face distincţie între real şi fantastic mai

Vox Libri, Nr. 1 (46) - 2018 61