Page 6 - vl_47

Centenarul Marii Uniri

Național Maghiar a solicitat Consiliului Național Român Central un termen de 12 ore peste expirarea
termenului fixat. Evenimentele derulate într-un ritm alert impuneau desfășurarea unor tratative
urgente între delegația Consiliului Național Român Central și delegația Consiliului Național Ungar.
Încă din primele zile ale lunii noiembrie presa românească atrăgea atenția populației
românești din Transilvania că: „În ceea ce ne privește pe noi românii [revoluția] trebuie privită ca o
catastrofă națională. Trebuie să ne străduim, cu toate mijloacele posibile, să dăm revoluției în primul
rând un caracter național”; „C.N.R. nu este un copil al revoluției. Nimeni să nu aștepte de la noi să
urmăm exemplul celor de la Budapesta, să devenim republicani, antidinastici și revoluționari, n-am
fost până acum și n-avem motive să devenim nici în viitor”. C.N.R.C. a militat ca procesul desprinderii
Transilvaniei de Ungaria să se realizeze pe cale și prin mijloace pașnice.
Acțiunii de toleranță a structurilor românești constituite (consilii și gărzi naționale) i s-a
răspuns prin acțiuni teroriste, cum a fost cazul celei
întreprinse, în zilele de 9-10 noiembrie 1918, în localitatea
Beliș. Acțiunea de represiune a căpătat conotații etnice în
condițiile în care represiunea brutală, efectuată de către o
unitate militară secuiască, s-a îndreptat împotriva țăranilor
români, soldându-se cu cel puțin 20 de victime, trupurile celor
împușcați fiind arse.
După abdicarea împăratului Carol I (11 noiembrie) și
proclamarea Republicii Austria (12 noiembrie, o importantă
delegație maghiară compusă din 25 persoane, sub conducerea
lui Oskár Jászi, ministru al naționalităților în guvernul condus
de Mihály Károlyi, s-a deplasat la Arad pentru a negocia cu
liderii români. Din delegația maghiară mai făceau parte
Vasile Goldiș, membru al C.N.R.C., membru secretarul său, Imre Csécsy și Dezsö Ábrahám și Dezsö
Bokányi din partea Consiliului Național Ungar. În delegație
al delegației române
au mai fost introduși fără acordul delegației române și 3
reprezentanți ai Consiliului Național Ungar din Transilvania,
cu sediul la Cluj, între care și István Apáthy, un
înverșunat adversar al românilor, precum și
reprezentanți ai Consiliului Național German.
Delegația română era alcătuită din Ștefan
Cicio-Pop, președintele Consiliului Național
Român Central, Vasile Goldiș și Ioan Erdélyi din
partea Partidului Național Român, Enea Grapini,
Ion Flueraș și Iosif Jumanca din partea Partidului
Social Democrat. Erau așteptați să sosească la Arad
și să se alăture delegației Iuliu Maniu, Aurel Vlad și
Aurel Lazăr. Tratativele s-au desfășurat în zilele de
13 și 14 noiembrie 1918.
Ștefan Cicio-Pop, președintele C.N.R.C. conducătorul
Consiliul Național Român Central, prin
cuvântul lui Vasile Goldiș, a precizat: „Consiliul delegației române
Național Român a adresat nota sa numai guvernului
Consiliului Național Ungar, prin urmare Consiliul Național Român numai de la guvernul maghiar
așteaptă răspuns și nu e dispus să stea la discuții cu alte organe, deci nici cu cele două consilii și de
altfel refuzăm să stăm de vorbă în chestii politice cu dr. Apáthy, reprezentantul lumii vechi, al
Vox Libri, Nr. 2 (47) - 2018 4