Page 7 - vl_47

Centenarul Marii Uniri

imperialismului, cunoscut de toată lumea de la noi ca cel mai
aprig partizan al opresiunii, în concluziune orice discuțiune cu
Apáthy ar fi zadarnică, iar dacă se va insista totuși ca dânsul să ia
parte la tratative, noi vom fi siliți să le întrerupem”. După o
discuție cu membrii consiliilor maghiar și german din Ardeal,
Oskár Jászi, acceptând punctul de vedere român, cere ca
reprezentanții celor două consilii, cel puțin ca auditori, să fie de
față la discuții.
Oskár Jászi a prezentat punctul de vedere al guvernului
ungar, prin care se propunea o enclavizare a Transilvaniei, pe
principii etnice, având legături organice cu statul maghiar până
la Conferința de Pace, pe care Oskár Jászi o vedea ca o pace
Ioan Fluieraș, Partidul Social Democrat, realizată de Republica Europeană a Sfaturilor (sovietelor).
„Punctul nostru de vedere – încheia nota guvernului ungar – este
membru al delegației române
ca toate popoarele care există astăzi în Ungaria, până la
tratativele de pace, recunoscând granițele actuale – pe care din
partea noastră nici așa nu le-am putea schimba până atunci – să
trăiască într-un fel de Eidgenossenschaft (sistemul cantonal
elvețian)”. Erau concepțiile celor care trimiseseră delegația, ale
contelui Károlyi Mihály, care manifestase intenția de înțelegere
cu românii, dar cu condiția ca aceștia să rămână în cadrele
statului ungar.
În răspunsul dat de C.N.R.C., în 14 noiembrie, prin
vocea lui Vasile Goldiș, se afirma că „poziția Consiliului
Național Ungar constituie o respingere a notei ultimative din 9
noiembrie, iar națiunea română pretinde cu toată justețea,
independența deplină de stat și nu admite ca acest drept să fie
afectat prin rezolvări provizorii”. Răspunsul cel mai ferm l-a
prezentat Iuliu Maniu, sosit între timp la Arad: „Națiunea
română vrea să-și aibă statul său propriu și suveran, iar națiunea
Iosif Jumanca, Partidul Social Democrat, română vrea să-și îndeplinească suveranitatea sa națională și de
stat pe întreg teritoriul locuit de români al Ardealului și Ungariei
membru al delegației române
și nu poate admite ca să se pună piedici acestei suveranități prin
enclavele străine meșteșugit făcute și susținute”. Încălcând cele
convenite de cele două delegații, Oskár Jászi l-a invitat să vorbească pe István Apáthy care a susținut
că „poporul maghiar nu va admite de bună voie o astfel de sfâșiere a Ungariei”.
Comunicatul oficial românesc are următorul conținut: „Domnule Ministru, Consiliul
Național Român a supus unei temeinice dezbateri și aprecieri acel răspuns al guvernului Consiliului
Național maghiar trimis prin d-ta, pe care guvernul l-a dat notei Consiliului Național Român adresat
către dânsul. Cu părere de rău trebuie să-ți aduc la cunoștință că Consiliul Național Român privește în
acest răspuns respingerea totală a notei sale. Națiunea română pretinde cu tot dreptul independența sa
deplină de stat și nu admite ca acest drept să fie întunecat prin rezolvări provizorice, care pe de o parte
principial trag la îndoială acest drept, pe de altă parte nu oferă nici o garanță, care și până la rezolvarea
definitivă ar putea asigura ordinea publică, siguranța averii și a vieții pe teritoriile locuite de români.
Națiunea română recunoaște competința Congresului de pace la fixarea limitelor definitive a
teritoriilor reclamate de această națiune pentru statul său propriu, precum ia asupra sa obligamentul,
Vox Libri, Nr. 2 (47) - 2018 5