Page 29 - vl_48
P. 29
Tales of Mystery and Imagination by Edgar Allan Poe
ucrarea Tales of Mystery and Imagination by Edgar Allan Poe își propune să
analizeze trei dintre cele mai reprezentative povestiri ale scriitorului american,
Lcreații definitorii pentru constantele tematice, motivice, stilistice și de viziune
care marchează întreaga operă.
Caracterizate prin profunzime și printr-o simbolistică aparte, scrierile se remarcă prin
exploatarea psihologiei terorii, prin atmosfera opresivă pe care o instaurează, prin descrierea unor
emoții și trăiri care structurează psihicul uman, cum ar fi teama, anxietatea, singurătatea, disperarea,
precum și prin atenta notare a unor procese
deviante sau alienante, cum sunt
monomania și schizofrenia. Prin toate
aceste elemente, Poe își dovedește calitățile
de fin analist al naturii omului, punându-și
definitiv amprenta asupra prozei de factură
romantică din secolul al XIX-lea.
M-a impresionat relația dintre eul
biografic și eul poetic în cazul lui Poe,
povestirile reflectând conflictele interioare
și dificultățile pe care autorul le-a depășit
de-a lungul vieții. Pe lângă scrierile care
privilegiază fantasticul de tip obsesional, el
este considerat întemeietorul literaturii
detectiviste, prin crearea unui personaj
memorabil, celebrul detectiv Auguste
Dupin, care a constituit un model pentru
protagoniștii scrierilor lui Sir Arthur Conan
Doyle și Agatha Christie, Sherlock Holmes,
respectiv Hercule Poirot. În plus, povestiri
precum Manuscris găsit într-o sticlă și
Descoperirea lui Von Kempelen anticipează
marile opere de science fiction.
Majoritatea protagoniștilor lui Poe
se confruntă cu o exacerbare a crizei
identitare, ceea ce duce la destabilizarea
echilibrului lăuntric, îi face vulnerabili. Ca
tehnică narativă, pasajele introspective
permit sondarea vieții interioare, dat fiind
faptul că povestirile sunt, în esență,
structurate sub forma unor monologuri confesive, prin care personajele încearcă să își explice
pornirile și instinctele, să reflecteze asupra acțiunilor săvârșite și, finalmente, să se autojustifice în fața
lectorului. Totuși, acest exces de luciditate apare ca un prim simptom al nebuniei, al fixațiilor
Vox Libri, Nr. 3 (48) - 2018 27