Page 30 - vl_48

nevrotice și, în consecință, astfel de mărturii sunt contestabile, iar personajele, necreditabile.
Primul capitol al studiului are în vedere povestirea Prăbușirea Casei Usher (în original The
Fall of the House of Usher) și se concentrează asupra elementelor care compun o atmosferă gotică, a
portretului individului romantic și a implicațiilor textuale ale povestirii în ramă, ca tehnică narativă.
Încă din primele pagini, se degajă o
atmosferă dezolantă, întreținută de
valențele simbolice pe care le primește,
la Poe, cadrul spațio-temporal în care se
va consuma drama personajelor: peisajul
mohorât de toamnă, starea vremii,
impresia generală de plictis, starea
deplorabilă în care se găsește casa,
particularitățile arhitectonice, clădirea
care se dezintegrează intră în consonanță
cu profilul caracterologic al locatarilor,
cu manifestările lor patologice. De
altfel, Roderick și Madeline Usher
trăiesc într-un mediu izolat, casa, de
unde nu se întrevede posibilitatea
evadării. Viziunea claustrofobă este
recurentă în creația poescă și rezumă, la
nivelul imaginarului coșmaresc,
tendințele obsesionale, introvertirea
eroilor, compromiterea destinului,
imposibilitatea de a stabili relații sociale.
E s t e e v i d e n t ă c o n f i g u r a r e a
sentimentului ratării, al eșecului
existențial, materializat în recluziune.
Roderick Usher prezintă
simptome autiste și, tipic pentru
tipologia romantică în care se
încadrează, se integrează în categoria
inadaptaților sociali. El este o natură
melancolică, predispusă la stări
letargice. Faptul că nu și-a construit până
la maturitate o identitate relevă criza
autoconstrucției de sine, dependența
permanentă de sora lui, Madeline. Altfel
spus, el raportează totul la o altă persoană, asupra căreia proiectează emoțiile, gândurile și
sentimentele sale refulate. Eroul privește exteriorul ca pe un spațiu corupt și ostil, iar reprezentările
sale fantasmatice sfârșesc prin a-i anihila conștiința (de sine). Pesimismul extrem are drept consecință
interiorizarea patologică. Eșecul său în a-și integra cele trei niveluri ale personalității (în accepție
psihanalitică, sinele, eul și supraeul) îi compromit libertatea de gândire și de acțiune. Prin trăsăturile
enumerate, am demonstrat cum Poe construiește imaginea unui personaj romantic aparte, un etern
damnat. Deși sensibilitatea și solitudinea sunt comune indivizilor care valorifică resursele interioare,

Vox Libri, Nr. 3 (48) - 2018 28