Page 37 - vl_48
P. 37

Maria Toma-Damșa:


                  „Cei opt albatroși căzuți”  (antologie)


                            aria Toma-Damșa, profesoara
                            deveană  de  bun  nume,
                  Mautoarea de cărți situabile între
           didactică  și  educație,  realizează  o  mult  așteptată
           antologie a poeților care au avut soarta „albatroșilor
           căzuți”: Vasile Cârlova, Iuliu Cezar Săvescu,Traian
           Demetrescu,  Iulia  Hasdeu,  Ștefan  Petică,  Panait
           Cerna, Magda Isanos, Nicolae Labiș.
                  La  capătul  lecturii  te  întrebi  pe  când  o
           antologie a marilor scriitori uitați, încotro țara în care
           traducem  de-a  valma  ca  în  secolele  XIX  –  XX:
           Duiliu  Zamfirescu,  D.  Th.  Neculuță,  George
           Coșbuc,  Mircea  Dem  Rădulescu,  Nicolae  Leca,
           Nichifor  Crainic,  Zaharia  Stancu,  D.  R.  Popescu,
           Cezar Petrescu, Gib Mihăiescu, Maria Banuș, chiar
           marele  Arghezi  și  reprezentanții  „întunecatului
           deceniu”.
                      Cuvântul de întâmpinare ni s-a părut zgârcit,
           modest, la o antologie care poate fi considerată una reparatorie și în care și-ar fi găsit loc pentru
           aducere aminte Nichita Stănescu și Adrian Păunescu, alții de bun nume și de dimensiunea lor.
                       Este cel puțin cuviincios să spunem cititorului că dăscălița cu D mare, Maria, este omul care, cu
           îndrituire, a realizat și alte necesare antologii, dintre care amintim, pentru folositoare ținere de minte,
           antologia „Regine și regine ale literaturii române”, bine primită de cititori, precum și lucrările cu
           caracter de istorie literară și de literatură pentru copii.
                     Se cuvine să spunem că autoarea tratează cu har subiecte inedite,realizează tratate și antologii
           cerute de către cititori, monografii culturale și sătești, cărți tematice sau cărți dedicate vieții și operei
           scriitorilor hunedoreni. Autoarea semnează, cu modestie, douăzeci de cărți de mare interes și de real
           folos. Noi suntem familiarizați cu ce a scris și scrie Maria; ea pune cu migală în pagini o cultură
           sistematică și bogată, cu migala unui împătimit om de bibliotecă.
                  Amintim un florilegiu problematic și tematic care ar onora oricând o catedră universitară:
           două volume de literatură pentru copii, o carte cu legende etnologice, antologia literaturii pentru copii,
           un volum de „sclipiri hunedorene” și atâtea altele. Face critică și istorie literară în reviste, ocupă un
           binevenit loc în Uniunea Scriitorilor.
                  Deși ar părea că, uneori, vizează didacticismul, Domnia sa este mai curând omul bibliotecilor
           și al cenaclurilor literare. Scrie cărți cu titluri metaforice șocante, care îndeamnă la lectură: „Ipostaze
           pe azurul cerului”, „Românii între mit și tradiție”, „Frumosul rănit...”, „Cuvântul care zidește”.
                     În antologia de față, apărută într-o lăudabilă ținută grafică, acordă loc aparte Iuliei Hasdeu,
           Magdei Isanos și „meteorului” căzut, Nicolae Labiș. Cu Bene Merenti, laude!

                                                                                                                          Gligor HAȘA

            Vox Libri, Nr. 3 (48) - 2018                                               35
   32   33   34   35   36   37   38   39   40   41   42