Page 51 - vl_48

ce îmbracă coloanele, vitraliile multicolore ce umplu încăperea de lumină, precum și inscripțiile aurite
caligrafiate pe un fond albastru.
Trebuie să recunosc că cel mai mult mi-am dorit să vizitez în Istanbul Moscheea Albastră.
Tocmai de aceea ne-am făcut programul în funcție de orele de vizită destinate publicului (în timpul
rugăciunilor moscheea nu se
poate vizita). Ieșind pe
p o a r t a i m p u n ă t o a r e i
moschei am decis să trecem
drumul și să vizităm Hagia
Sophia, în traducere Sfânta
S o f i a . N e - a m a ș e z a t
răbdători la rând pentru a
putea intra, când am fost
abordați de un bătrânel care
pentru o sumă modică
devenea ghidul nostru. Poate
și datorită acestui ghid, dar
nu numai, consider că Hagia
S o p h i a e s t e c e l m a i
impresionant obiectiv vizitat în Istanbul și povestește cel mai bine istoria acestui oraș. A fost ridicată
pe locul unui vechi templu păgân și reconstruită de câteva ori în decursul timpului. Transformată mai
târziu în moschee, păstrează și acum pe pereți urmele ambelor civilizații care au marcat istoria
orașului. Pe drept cuvânt a fost descrisă ca o minune a arhitecturii bizantine, în special datorită imensei
cupole care se sprijină pe alte două jumătăți de cupolă, iar fiecare dintre acestea la rândul lor se sprijină
pe alte trei jumătăți de cupolă mai mici. Spațiul interior este imens. Spațiul de sub cupola mare era
rezervat împăratului și suitei sale, restul credincioșilor stând în navele laterale, dincolo de coloane,
lucru care arăta ce importantă era ierarhia în statul bizantin. De asemenea, de notat e faptul că femeile
nu aveau dreptul să stea împreună cu bărbații, lor le era rezervat nivelul superior. Pereții bazilicii erau
îmbrăcați în marmură de diferite culori, mozaic și desene reprezentând cruci, plante și motive
geometrice, iar cupola în mozaicuri aurite,
care captau și reflectau razele de lumină ce
pătrundeau prin ferestre. Cuvintele nu pot
exprima ce lumină este creată în interior, ce
emoție îți creează tot acest spațiu și ce
sentimente te încearcă când, stând înăuntru,
se aude vocea imamului care cheamă
credincioșii la rugăciune. O voce
tânguitoare, dar în același timp puternică, o
voce care te pătrunde pentru ca apoi să se
ridice în văzduh și să cuprindă tot orașul. Și
atunci închizi ochii și visezi la comorile
sultanilor, aflate în Palatul Topkapî.
Construit pe cea mai înaltă colină a
orașului, aproape de malul mării, la câțiva
ani după cucerirea Constantinopolului de
Vox Libri, Nr. 3 (48) - 2018 49