Page 53 - vl_48

Aghas Mosque. Astăzi, o parte din pavilioanele palatului expun colecția de haine ale sultanilor și ale
prinților, care sunt un exemplu al artei textile otomane, altele colecția de arme a sultanilor, colecția de
ceasuri, porțelanuri și sticlărie. Prin sutele de obiecte expuse am văzut până la urmă și sabia lui Ștefan
cel Mare. Ținta noastră era comoara cea mai de preț a sultanului, ascunsă de ochii lumii între ziduri
înalte unde numai sultanul însuși poate pătrunde și eunucii ce o păzesc: haremul sau locul interzis.
Haremul funcționa în baza aceluiași sistem ca și în restul palatului. Fetele erau aduse la palat din toate
colțurile imperiului, unele atât de mici că nu-și mai aduceau aminte altă lume. Învățau mai întâi limba
turcă și eticheta de la curte, apoi aveau diferite sarcini în cadrul haremului. Cele mai frumoase și mai
istețe erau văzute ca potențiale concubine și erau educate. Astfel, deveneau experte în literatură,
broderie, muzică, dans și arte erotice, toate acestea pentru a-i oferi sultanului plăcere și, de ce nu, un
moștenitor.
Nu părăsim palatul înainte
de o ultimă plimbare prin grădinile
sale, înainte de a savura o cafea la
nisip pe terasa palatului, loc de unde
se poate vedea întreg Bosforul și
Cornul de Aur. Pot doar să-mi
imaginez diminețile sultanilor, când,
plimbându-se prin aceste grădini și
savurând deliciile turcești, „puneau
țara la cale”.
Istanbul este orașul care îți
oferă apusuri minunate. Când soarele
iese din tură, orașul capătă
dimensiuni magice. Am ales cel mai
potrivit loc – Turnul Galata – pentru
a privi apusul și ne-am bucurat de
profilul deosebit al metropolei, cu
moschei din loc în loc. Și tot acest
oraș, situat pe două continente, te
impresionează cu podurile peste Bosfor. Podurile au un rol foarte important în metropolă, pentru că
leagă cele două continente și întregesc astfel orașul. Mai mult, oferă priveliști spectaculoase, în special
noaptea, când sunt luminate. Podul Galata este și pietonal și se află printre preferințele mele pentru
panorama minunată pe care o oferă. N-ai cum să îl străbați fără să observi pescarii ce se delectează zi
de zi cu undița aruncată în apele Bosforului. Și dacă tot am fost în zonă am încercat deliciosul
sandwich cu macrou preparat la grătar pe bărcuțele de sub pod.
Ziua s-a încheiat cu o cină delicioasă pe una din aglomeratele străzi ale metropolei. Dacă nici
turcii nu mai știu ce să-ți pună în farfurie, atunci cine? Varietatea de gusturi, condimente și culori este
mare. Nu am avut timp să încercăm toate felurile de mâncare pe care le oferă bucătăria turcească, însă
am încercat iskenderul (coaste de berbecuț), lahmacun-ul (pizza turcească), gozleme, lipia făcută pe
loc și o mulțime de preparate din diferite tipuri de carne, scăldate într-o mare de condimente. Încă de pe
stradă o groază de vânzători ambulanți care ne ademeneau cu castane și porumb copt, înghețată
turcească (dondurma) sau kumpir (cartof umplut cu de toate). Iar cina s-a încheiat cu vestitul ceai
turcesc și o delicioasă narghilea, ambele consumate într-o atmosferă orientală de muzică și dans.
Următoarea zi a început cu Marele Bazar, pe care nu ai cum să-l tai de pe listă. E imposibil!
Vox Libri, Nr. 3 (48) - 2018 51