Page 72 - vl_50

Mihai Eminescu - 130 de ani de „viață de memorie”

„Există un totdeauna al geniului.”
(Dan Hăulică)
Din „Grădina Maicii Domnului” l-a „sorbit Dumnezeul geniului”, cum singur recunoaște
genialul Eminescu, „din marea de amar”, pentru că „o mare de amar” a fost și este țara noastră...
Eminescu a intuit, fără a fi infatuat, propria-i genialitate când spunea: „Ca un luceafăr am
trecut prin lume” (Odin și Poetul), pentru că numai un geniu putea crea monumentala-i operă în doar
17 ani!
Titu Maiorescu, fascinat de farmecul neasemuit al creației poetului, îl îndemna:
„...încălzește-ne mintea și inima cu o rază din geniul Dumneatale poetic”, iar C. Noica l-a numit
„Omul deplin al culturii românești”, „uomo universale”.
Pe prima copertă a volumului lui Daniel Burt, 100 cei mai mari scriitori ai lumii, apărut în
1998 la Ed. Lider din București, poza geniului nostru ocupă locul al patrulea din stânga pe prima
copertă.
Sutele – poate miile – de studii
dedicate geniului eminescian pe plan național
și universal îl situează alături de Dante, Goethe,
Shakespeare, Byron, Tolstoi.
Sintetizând în retorta geniului său
artistic întregul fior al gândirii și sensibilității
unui popor, Eminescu a tratat magistral toate
marile probleme existențiale. El scria în ziarul
„Timpul” că „...o literatură puternică și
sănătoasă [...] nu poate exista decât determinată
[...] și întemeiată de spiritul poporului, [...] pe
baza largă a geniului național”.
Fiind, probabil, de acord cu geniul
nostru, patriarhul Miron Cristea a obținut
doctoratul în literatură cu teza Viața și opera lui
Mihai Eminescu.
„Poetul nepereche”, Eminescu s-a
mișcat magistral în pădurea de motive și teme
literare.
Îndrăgostit de țara lui, el cunoștea, ca
nimeni altul, toate dramele acestui popor, încât
îl nemurește în admirabile poezii patriotice:
Ce-ți doresc eu ție, dulce Românie! („Fiii tăi
trăiască numai în frăție”, „țară de glorii”, „țara
mea de dor”). În această poezie reflectă
„atributele Patriei – moșie” a moșilor și

Vox Libri, Nr. 1 (50) - 2019 73