Page 4 - vl_51

La despărțirea de prieteni

espărțirile nu sunt niciodată ușoare, dar atunci când sunt definitive, ne lasă în suflet
șfichiuiri de viscol. Am pierdut, de la o vreme, prieteni buni și devotați. Au plecat
Dîn tăcere, discret, lăsând în urmă foșnetul foilor pe care n-au mai apucat să aștearnă
slove.
A plecat poetul Eugen Evu, cu surâsul lui blând, cu ochii lui de
culoarea cerului, cu vorba blândă și prietenoasă. A plecat apoi, fulgerător,
prozatorul Petrișor Ciorobea, un vechi prieten al bibliotecii, fin
intelectual, nelipsit de la activitățile culturale organizate de noi. Ne-a fost
întotdeauna alături pentru că biblioteca a fost a doua lui casă. A plecat,
într-o zi de decembrie, un alt prieten care ne-a iubit și pe care l-am prețuit:
inginerul silvic Stelian Radu. Ne obișnuiserăm cu prezența lui tonică, cu
tinerețea lui incredibilă la cei 90 de ani pe care, spre bucuria noastră, am
reușit să-i cinstim așa cum se cuvine. A plecat spre pădurile veșnic verzi
ale veșniciei.
Iar cel mai recent, ne-a părăsit dintr-o dată distinsa profesoară și
scriitoare Maria Toma Damșa. Puține sunt
numerele revistei Vox Libri care nu i-au găzduit
articole, de regulă dedicate unor mari scriitori
români și stăini, articole extrem de bine documentate
care probează pasiunea autoarei față de literatură. A
scris până în ultimele clipe, a fost mereu racordată la
viața bibliotecii, la viața literară a județului.
Despre toți acești prieteni vorbim acum la
trecut. Avem, însă, o mare mulțumire sufletească
pentru că le-am prețuit așa cum se cuvine activitatea,
le-am dedicat biobibliografii și panouri aniversare.
Cărțile lor se află pe rafturile bibliotecii noastre și ne
bucurăm când cititorii le caută. De la fiecare dintre ei
am învățat câte ceva: respectul pentru profesie,
bucuria de a trăi, dragostea față de carte, puterea de a rămâne mereu tineri.
Se spune că un om trăiește atâta vreme cât îi este păstrată
amintirea, atâta vreme cât nu e dat uitării. Dacă este așa, atunci putem
spune cu o bucurie amară că toți acești prieteni care au plecat în marea
călătorie au rămas în amintirea noastră și, din punctul nostru de vedere,
sunt nemuritori.
Poetul Grigore Vieru spunea că trebuie „să ai un prieten în
familie, unul în lume și unul în Cer”. Noi nu avem doar un singur prieten
în Cer, de acolo ne veghează prieteni dragi pe care nu-i uităm și a căror
absență o resimțim dureros.
Denisa TOMA

Vox Libri, Nr. 2 (51) - 2019 2