Page 5 - vl_51

Strălucirea și suferințele revistelor literare

ecenta publicare în revista orădeană Familia, nr. 5/2019, a articolului intitulat
„Elegie pentru revistele literare” și semnat de Ion Simuț a redeschis polemic mai
Rvechea discuție referitoare la starea „la zi” a revuisticii noastre literare, culturale.
Și acum, ca și în dățile precedente, reacțiile nu au întârziat să apară, iar rândurile de față aduc și ele
mărturia unui interes real pentru problematica dezbătută. Trei precizări preliminare sunt necesare
dintru început: prima e aceea că însemnările mele nu se vor apleca asupra conținutului articolului
menționat (opinii, argumente, concluzii), ci asupra aspectelor generale circumscrise publicisticii
literare și mai larg culturale. A doua – că despre toate aceste aspecte și altele încă scriitorii discută
aproape zilnic între ei, mai pe îndelete sau doar în grabă, fie prin viu grai, fie prin intermediul rețelelor
de socializare. Dar când cineva alege să publice un articol de opinie amplu, sintetic, consacrat integral
(și nu doar en passant) acestui domeniu
de real interes pentru scriitori (așa cum a
făcut acum criticul literar Ion Simuț),
atunci breasla reacționează in corpore.
În fine, a treia precizare (ce
derivă din precedenta) – că în anii de
după 1990 astfel de articole, care au ținut
să radiografieze starea de fapt, la zi a
revuisticii literare, au mai apărut și au
fost urmate de dezbateri, polemici vii, la
care au participat numeroși scriitori,
aceștia reacționând neîntârziat. Cum?
Fie individual, fie în grup;
exprimându-se unii manierat, alții prin
violențe de limbaj; operând cu delimitări
argumentate, contrazicând sau aderând
total la cele afirmate de semnatar. Atunci
ca și acum e important ca, dincolo de
apariția unor nedorite derapaje
„stilistice”, momentul de reflecție
profundă asupra întregului ansamblu al
revuisticii noastre literare să aibă loc. Întrucât face bine și „actorilor”, și „scenei” pe care aceștia
„joacă” săptămânal, lunar, trimestrial sau bianual.
Evident, publicistica literară e un domeniu dinamic, în continuă prefacere, cum sunt atâtea
altele în noua alcătuire a lumii românești postcomuniste. Deci e firesc să îi urmărim traiectoria, să
încercăm să-i îmbunătățim parcursul, performanțele, să-i evidențiem scăderile, pericolele ce o
pândesc etc. Iar articolul universitarului orădean asta face în esență, nu după o „luare de puls” doar, dar
nici după un RMN amănunțit, bine documentat (folosesc anume termenii medicali, întrucât autorul
lasă totuși impresia că diagnostichează un bolnav cronic). Să urmărim și noi aici (așa cum o facem de
ani buni ca jurnaliști în emisiunile realizate pentru Radio România Cultural) traiectoria de evoluție a

Vox Libri, Nr. 2 (51) - 2019 3