Page 5 - vl_52

Editorial

De Ziua Limbii Române

De câțiva ani, în România, ziua de 31 august a fost
declarată Ziua Limbii Române ca semn de prețuire și
respect pentru limba pe care o vorbim.
Încă de la primele noastre numere, am dedicat o
rubrică specială cultivării limbii române, tocmai pentru
că a vorbi și scrie corect limba țării tale fac parte dintr-o
minimă îndatorire patriotică, oricât de desuet ar suna
această afirmație.
Toți vedem astăzi că limba română este în suferință,
o suferință pe care a observat-o și a deplâns-o și Ion
Luca Caragiale, ceea ce înseamnă că avem de-a face cu
o boală veche:

Sărmana limbă românească! Nu mai este, cum ar fi trebuit să
fie, o plantă cultivată! a ajuns o buruiană sălbatică!… Multe
vânturi au bătut-o! odată o bătea vântul franțuzesc; acu o bate
vântul nemțesc. Noroc că mai are rădăcini adânci; aminteri, i s-ar
stârpi soiul! și ar fi păcat de ea, fiindcă (...) îngrijită, ce flori
frumoase și ce sănătos rod ar da această voinică buruiană de
veacuri disprețuită, cu care veacuri s-a hrănit și ținut sufletul unui
întreg neam de oameni!
Care cum se scoală astăzi o calcă-n picioare și, drept îngrijire
chip și seamă și spre păstrare, o opăresc cu cerneală de scris și de
tipar; și ea rabdă, ținându-și ascunsă puterea de viață, în
rădăcinile-i adânci, cât și-o mai putea-o ține și acolo...

Singura deosebire față de situația din vremea lui Caragiale este că, acum, cele
două „vânturi” despre care vorbește scriitorul nu-și mai fac simțită prezența și au
cedat masiv locul invaziei de englezisme.
Dacă ar fi trăit în zilele noastre (nu știu dacă ar fi rezistat), Caragiale ar fi deplâns,
cu siguranță, starea în care a ajuns să fie scrisă și vorbită limba noastră.

Vox Libri, Nr. 3 (52) - 2019 3