Page 9 - vl_52
P. 9

Dialogul ideilor


                                       Zări și etape



                                            S-a vorbit și s-a scris mult la noi, după 1990,
                                        despre  apariția  unor  noi  generații  de  poeți  și
                                        prozatori,  ce  au  fost  denumite  mai  mult  sau  mai
                                        puțin inspirat; delimitate cu mai mare sau mai mică
                                        exactitate unele față de altele și acestea împreună
                                        față de generațiile afirmate înaintea anului propus ca
                                        graniță fermă; oricum – bine primite de cititori. Nu
                                        s-a  discutat  însă  atunci  decât  cu  totul  sporadic
                                        despre cauzele întârzierii apariției unei noi generații
                                        de  critici  literari,  a  cărei  naștere  era  așteptată  cu
                                        interes  în  primul  rând  de  mai  vechii  condeieri
             Constantin C. BLEOTU       literari. Nu numai aceștia, dar și poeții ori prozatorii
                                        deja consacrați socoteau necesară ivirea acestei noi
           promoții  de  cititori  profesioniști,  oferind  și  argumentul  suprem:  la  afirmarea
           scriitorilor din generațiile anilor  60,  70,  80 ai veacului trecut, vocea cronicarilor ‘  ‘  ‘
           congeneri  a  contribuit  decisiv.  Cum  anume?  Citindu-le  neîntârziat  cărțile,
           comentându-le cu obiectivitate în paginile revistelor de cultură, deci validând și
           impunând în cele din urmă valoarea literară autentică. Reciproc, criticii seniori au
           recunoscut  ei  înșiși  că  au  putut  da  atunci  măsura  propriei  valori  grație
           simultaneității prezenței scrisului lor, în câmpul literaturii, cu cel al poeților și al
           prozatorilor generației căreia îi aparțineau stilistic și biologic.
                 Despre coagularea acestei noi generații de critici literari nu s-a putut însă
           vorbi decât după mai bine de un deceniu și jumătate scurs de la borna mai sus
           amintită.  Evident,  până  la  acel  moment  au  apărut  totuși  câțiva  tineri  care,
           dedicându-se  comentării  scrierilor  nou  apărute  și  făcând-o  cu  onestitate,
           consecvență și talent, și-au construit în timp o bună reputație în domeniu. Erau însă
           destul de puțini, neputând acoperi receptarea și comentarea unei literaturi care se
           afla în acei ani într-o reală ebuliție. Așa s-a ajuns ca tot vechile generații de critici să
           exercite preponderent magistratura critică. Acestora li s-au alăturat, de voie, de
           nevoie,  poeți,  prozatori,  jurnaliști  culturali  într-un  efort  solidar  de  a  valida  și
           încuraja ceea ce era valoros estetic și de a amenda mediocritatea, veleitarismul,
           autorlâcul ce s-au revărsat și în domeniul literaturii acelor ani fecunzi editorial.



              Vox Libri, Nr. 3 (52) - 2019                                             7
   4   5   6   7   8   9   10   11   12   13   14