Page 35 - vl_53

Scriitori hunedoreni

ideea metaromanului, considerându-l „un tip atipic
de roman, o găselniță recursionistă și modernisto-
futuristă a paradigmelor criticiste, postmoderniste,
cu prelungiri în doimiism”, continuând cu alte
asemenea aberații și convins că într-un roman
despre un liceu, mai ales de fete, e imposibil să nu fi
existat și scandaluri sexuale între eleve, medici și
profesori, care ar putea deveni un subiect incitant
pentru un roman. Singurul lor sprijin va veni tot de
la profesorul lor de literatură, dar care nu va
interveni în conținutul materialelor, sugestiile sale
fiind ascultate de cele cinci tinere. Acesta le
sfătuiește să păstreze și discuțiile pe marginea
textelor, ca un liant între secvențe, dar și pentru
nota de autenticitate. Unele dintre „documente”,
cum ar fi scrisorile, sunt reproduse inclusiv cu
greșeli, după lectura lor tinerele evidențiind aceste
neajunsuri.
În final, dorința profesorului este ca titlul să
nu rămână Liceul Sanitar, „găsind mai incitantă
metafora picăturilor de rouă albă, a halatelor albe,
ori a albului prezent de câteva ori în text”, în finalul
romanului Helga revenind, în concluzia sa, asupra
acestei generoase idei: „Ne rămâne speranța că
între coperțile ei ne întâlnim cu adolescența noastră plină de emoții și de visuri, dar și de timpul în care
am învățat să fim Oameni printre... și pentru oameni... tăind în alb (s.n.) partea noastră de viață”.
Materialele în discuție sunt variate: amintiri, fragmente vorbite, înregistrate pe telefon, scrisori,
interviuri (reproduse din presa vremii), texte din revista școlii și chiar pagini de jurnal (ca acel Jurnal
de teatru, descoperit în biblioteca școlii, despre montarea piesei Gaițele de Alexandru Kirițescu).
Diverse sunt și aspectele prezentate din viața elevelor (și a liceului), ordonarea lor în arhitectura
romanului nefiind întâmplătoare: un extemporal la română devine pretext pentru o elevă să-și
amintească împrejurările care au determinat-o să dea examen la liceul din Hunedoara, ea fiind din
Valea Jiului (personajul mătușii Aglaia, din Enigma Otiliei, amintindu-i de mătușa sa), alte secvențe
prezentând (din perspectiva altor eleve, chiar din generații diferite) prima zi de școală, cu deschiderea
festivă și cuvântările agramate ale autorităților, viața de internat cu restricțiile, dar și tentațiile ei,
campania agricolă de toamnă (dar și chiulul de la aceste activități), incidente în timpul orelor de curs
sau de laborator, reorganizarea bibliotecii școlii de către elevi, balul bobocilor și alte serbări școlare,
montarea unor piese de teatru (jucate și în afara orașului), participarea la olimpiade și la cercul de
literatură, editarea unei reviste, tradiționalele tabere și excursii de documentare organizate, practica de
la spital, întrecerile sportive și, nu în ultimul rând, primele iubiri.
Amintirile fostelor eleve nu se rezumă doar la liceu, ci și la viața lor personală, la familie, rude,
acestea constituindu-se într-o oglindă realistă a acelor ani, când profesorii și medicii erau „tovarăși”

V
Vox Libri, Nr. 4 (53) - 2019ox Libri, Nr. 4 (53) - 2019 33