Page 93 - vl_53

Pagina bibliofilului

din închisoare, Willie Sutton a acceptat să dea un singur interviu. Articolul rezultat în urma acestui
interviu n-a fost foarte reuşit, după cum spune Moehringer, fiind „foarte superficial, cu multe greşeli -
sau minciuni - şi puţine dezvăluiri în adevăratul sens al cuvântului” (Nota autorului, Sutton, Editura
Pandora M, p. 7).
Plecând de la această realitate, J. R. Moehringer îşi scrie cartea făcând presupuneri despre ceea
ce s-a întâmplat în decursul acestui unic interviu şi povestea pe care Sutton ar fi putut-o spune despre
întreaga sa viaţă şi carieră. Romanul este curgător, scris alert, captivant, este bine documentat, iar
notele de subsol, cu extrem de multe trimiteri, fac ca această carte să pară veridică şi ne transpune în
pielea personajului readucând la viaţă o
întreagă epocă, o lume, istoria ei şi
bineînţeles o poveste de dragoste, cea dintre
Sutton și Bess.
A u t o r u l , c u n o s c u t p e n t r u
autobiografia Dulcele bar, în care a reuşit să
facă în așa fel ca evenimentele trăite să pară
operă de ficţiune, face un drum invers aici în
Sutton, construind în aşa fel viaţa unui
personaj, a unui Robin Hood modern, încât
de povestea lui nu te îndoieşti.
Personajul acesta, gangster atipic,
fermecător şi cult, devine cu atât mai
simpatic cu cât trăim într-o epocă similară,
cea a unei crize financiare. Înţeleg fascinaţia
pe care au avut-o americanii pentru acest
infractor, pentru că mă gândesc că şi la noi
haiducii au fost priviţi asemănător, devenind,
în baladele folclorice, adevărate figuri
romantice.
Aflând că William Sutton a fost un
înfocat cititor m-am întrebat (deformare John R. Moehringer
profesională de bibliotecar) dacă această
pasiune nu l-a influenţat cumva în bine, nu i-a conferit acea aură de gentleman şi a făcut posibilă viaţa
de criminal fără vărsare de sânge sau, dimpotrivă, a devenit un fervent cititor tocmai pentru că a stat
prea mult timp la închisoare unde cititul era una dintre activităţile permise? Cert este că, aşa cum
menţiona şi Ştefan Agopian, Sutton era:
„... Mare cititor, când a fost prins ultima dată, în 1952, în camera lui s-au găsit bani, arme şi
opera lui Proust. Ziarele au scris despre asta şi toată lumea s-a repezit să cumpere […] În căutarea
timpului pierdut [… ]
Dacă ar fi avut mai mulţi Suttoni, americanii ar fi devenit, fără discuţie, nişte oameni culţi”.
(Ştefan Agopian, cop. 4, op. cit.)
John R. Moehringer s-a născut în New York, pe 7 decembrie 1964. După ce a absolvit
Universitatea Yale, în 1986, şi-a început cariera de jurnalist la New York Times. Ca jurnalist a fost

Vox Libri, Nr. 4 (53) - 2019 91