Page 79 - vl_54

Profesiune si vocatie
,
,

De ce interesul pentru acest mare filozof continuă să ne hrănească spiritul și de ce este el
atât de frecvent citat în societatea contemporană? În ce constă această actualitate a lui Spinoza?
Cum se face că, de peste trei secole, gândirea lui îi inspiră pe filozofi, pe oamenii de știință și pe
artiști deopotrivă?

Viața lui Spinoza
Baruch de Spinoza (1632-1677) s-a născut la Amsterdam, în Țările de Jos, ca al treilea
copil al soților Michael și Hana Deborah de Spinoza. Urmează studii iudaice până în 1645/1646
și muncește alături de tatăl său în domeniul produselor coloniale, dovedindu-se un excelent om
de afaceri. În 1652 începe să frecventeze cursurile ex-iezuitului Franciscus van den Enden, liber
cugetător. Are ocazia să se întâlnească cu creștini liberali, învață limba latină și își
perfecționează limba neerlandeză. Cu siguranță, aceasta este perioada în care Spinoza învață
meseria de șlefuitor de lentile optice.
În 1656, cei așa-numiții Parnassim, liderii comunității
2
iudeo-portugheze, au publicat hotărârea excomunicării sale .
În 1660/1661, Spinoza părăsește Amsterdamul și se
stabilește la Rijnsburg din Olanda Meridională. Casa în care a locuit
este astăzi Muzeul Het Spinozahuis Rijnsburg.
În 1663, se mută la Voorburg, aproape de Haga, unde îl
întâlnește pe matematicianul și astronomul Christian Huygens, care
îl apreciază pentru abilitatea de șlefuitor de lentile, dar nu-i
împărtășește ideile. Spinoza publică Principiile filozofiei lui
Descartes, singura operă editată în timpul vieții sub numele lui real.
În 1670, Spinoza se instalează la Haga.
Ideile lui teologice și politice, neconforme ideilor curente,
sunt considerate periculoase. Spinoza își
ia drept deviză cuvântul latin Caute , „ ”
care înseamnă precauție, prudență și va figura pe sigiliul pe care îl va
aplica pe scrisori. Pe sigiliul său se pot vedea și inițialele B.D.S.,
Baruch de Spinoza, și un trandafir care simbolizează numele său,
„spinos ”, dar mai ales este un mesaj de avertizare asupra pericolelor
pe care le pot reprezenta scrieri sau cuvinte prost înțelese sau prost
transmise.
În 1670, publică Tratatul teologico-politic, în care apără
libertatea de a filozofa. Editorul va fi prudent și editează Tratatul sub
un nume fictiv. Începând, însă, din 1674, cartea va fi totuși interzisă
sub pretextul că este „blasfemiatoare și dăunătoare sufletului”.
Numai după moartea lui Spinoza, în 1677, scrierile sale, Opera postuma, vor fi editate,
dar la scurtă vreme au fost interzise.
Spinoza este considerat un gânditor al libertății, un gânditor liber: liber să nu facă parte
dintr-o comunitate sau dintr-o biserică, liber să schimbe idei cu prietenii săi liber cugetători și cu
oameni de știință interesați de filozofie.
Pentru Spinoza, libertatea fundamentală se găsește atât pe plan individual, cât și pe plan
2. Excomunicarea (Herem) menționează idei rele și comportamente rele, precum și o teribilă erezie.

Vox Libri, Nr. 1 (54) - 2020 77