Page 80 - vl_54

Profesiune si vocatie
,
,

colectiv; o libertate care distinge diferențele și le acceptă. Corespondența lui Spinoza (1661 -
1676), considerată o prelungire a gândirii sale, este o bogată sursă de informații despre spiritul
Iluminismului în Țările de Jos, în Germania, Franța și Anglia.
Spinoza a devenit celebru ca traducător și comentator al lui Descartes, cu precizarea că
teoria acestuia despre dualismul substanțelor (mentală și fizică – n.tr.) o consideră dificil de
susținut și trage concluzia că există doar o singură substanță. Spinoza este, prin urmare, un
monist.
În opinia lui Spinoza, nu există un scop în Univers, lucrurile urmând o ordine
determinată de legile naturii și de Dumnezeu. Lumea nu este nici pe departe produsul omului ci,
din contră, omul este un produs al naturii, iar legile care guvernează comportamentul oamenilor
sunt exact aceleași care guvernează natura întreagă.
Filozoful Gilles Deleuze (1925 - 1995) spune: „Gândirea lui Spinoza are aplicație în
viața de zi cu zi, în relațiile dintre oameni, în societate și în politică. Pentru că în Etica, Spinoza
dezvoltă o filozofie ale cărei implicații sunt categoric practice, adică permit studierea diferitelor
moduri de existență potrivit intensităților lor calitative și extragerea de aici a unor reguli de viață
adecvate”.

Spinoza și arta
Ca orice activitate culturală, arta își are rădăcinile în societatea în care se dezvoltă.
Evoluția în interiorul acestei societăți și istoria ei sunt deseori alăturate tradițiilor construite pe
un fundament filozofic. Istoria artei demonstrează perfect această îmbinare dintre imaginație și
gândire. A îmbina și a juxtapune artele plastice cu domenii lingvistice, filozofice, psihologice
sau politice constituie o provocare căreia îi răspund numeroși creatori contemporani.
Spinoza vorbește în Etica despre „imaginație” pe care o
3
consideră primul mod de cunoaștere . Cel care s-a eliberat prin
intermediul propriei sale înțelegeri nu mai simte nevoia
reprezentării și nu mai este inoportunat/deranjat de iluzii. Ca o
ironie a istoriei se remarcă faptul că, vreme de secole, nu puțini
artiști – pictori, sculptori, scriitori, poeți, compozitori – au fost
inspirați de filozofia lui Spinoza, chiar în perioade în care, în
numeroase cercuri, acesta avea încă reputația unui gânditor cu
care e preferabil să nu te compromiți.
Romanticii germani au fost seduși de ideile lui Spinoza
privitoare la unitatea dintre om și natură, ca de pildă pictorul
Philipp Otto Runge, mare admirator al spinozismului, astfel că a
transpus pe pânze o concepție despre lume izvorâtă din această
filozofie. El i-a influențat în mod evident și pe pictorii Casper

3. Spinoza distinge trei tipuri de cunoaștere:
- Cunoașterea de gen prim este empiristă și senzualistă, ea se manifestă prin imaginație, senzație parțială sau din
„auzite”.
- Cunoașterea de gen secund este o cuoaștere rațională, ea recurge la înlănțuirea deductivă și la utilizarea de noțiuni
comune.
- Cunoașterea de gen terțiar este percepția intelectuală imediată a legăturii dintre realitățile singulare și aspectul
specific al Naturii infinite care le generează. Cent mots sur l'Ethique de Spinoza, Robert Misrahi, Editions Les
Empêcheurs de penser en rond 2005.

Vox Libri, Nr. 1 (54) - 2020 78