Page 27 - vl_55-

Atelier de creatie
,

voievodală a familiei Vlădeștilor din Ribița. Printre strămoşii celor din neamul Vlad sunt
cneazul Vladislav şi cneazul Miclăuş, care au ridicat în 1417, la Ribiţa, Biserica Sfântul Nicolae,
important monument de artă veche românească din Transilvania. Tabloul votiv îi înfăţişează pe
cneazul Vladislav şi pe fratele său, Miclăuş, oferind chivotul bisericii Sfântului Ierarh Nicolae.
Pentru mine biserica aceasta este unul dintre cele mai sfinte locuri din lume. Este biserica
moşilor şi strămoşilor mei.
Când eram copilă ştiam doar că străbunicii mei Dumitru şi Sofia Vlad au donat un prapor
brodat cu numele lor. Abia mai târziu am început să înţeleg ce înseamnă această biserică pentru
neamul Vlad şi pentru tot neamul românesc.
La Orăştie tata a fost bursier şi premiantul şcolii. La examenul de bacalaureat, în iunie 1933,
a fost primul pe ţară. Păstrez şi acum diploma impresionantă pe care a primit-o la acest examen.
Sub portretul regelui Carol al II-lea se află următorul text:
Noi, Ministerul Instrucţiunii, văzând încheierea comisiunii a examenului de
Bacalaureat ţinut în
sesiunea Iunie 1933 în
oraşul Orăştie, dăm
elevului Vlad V. Ioan
absolvent al liceului „Aurel
Vlaicu” din Orăştie,
prezenta Diplomă de
Bacalaureat obţinută cu
nota EXCEPŢIONAL , spre
a se bucura de toate
drepturile acordate de
legile în vigoare.
În acelaşi an s-a
înscris la Facultatea de
Medicină de la Cluj. În
ciuda faptului că fusese
primul pe ţară la examenul
de Bacalaureat, nu a obţinut
nici o scutire de taxe şi nici bursă. De acestea beneficiau pe vremea aceea doar copiii
politicienilor. După trei luni a fost nevoit să se retragă de la cursuri pentru că nu a mai avut cu ce
să se întreţină.
În anul următor, s-a înscris la Facultatea de Filosofie şi la Facultatea de Drept din
Bucureşti. Nu i-a fost uşor. Ştiu că a locuit în gazdă pe strada Toamnei, la madam Caragea. Din
anii aceia de lipsuri când, pe stomacul gol, madam Caragea îl servea cu dulceaţă sau peltea,
tatăl meu nu mai suporta nici să le vadă. Povestea că, uneori, câţiva studenţi se adunau la
grădina de vară unde cânta Maria Tănase. Artista, cu un suflet mare, ştiindu-le situaţia grea de
studenţi săraci veniţi în capitală, le comanda câte o porţie de mâncare, de obicei cartofi prăjiţi,
dacă ţin eu bine minte...
Tatăl meu a reuşit să termine cu bine doar Facultatea de Drept, la care a putut obţine
câteva scutiri de taxe. Imediat a fost încorporat în armată, a urmat Şcoala de ofiţeri de rezervă, iar
în 1944 a fost trimis pe front.

Vox Libri, Nr. 2 (55) - 2020 25