Page 23 - vl_55-

Atelier de creatie
,

noutății, setea de eliberare, de despovărare și uitare – dorința de a se depărta cât mai mult de
15
opera lui, de locul unde zi de zi slujea unei datorii rigide, reci și pătimașe.” ; „Nu cumva simțirea
lui înfrânată se răzbuna acum, părăsindu-l și refuzând să-i mai sprijine arta, înaripând-o, luând
cu dânsa toată plăcerea și tot farmecul pe care i le dăruise ca să se slujească de ele în ce privește
forma și expresia?” 16
Echilibrul său lăuntric e zdruncinat încă de la întâlnirea cu străinul de la capelă.
Fanteziile sale evazioniste sunt înrădăcinate în impasul creator, ca reacție la dezideratul
perfecțiunii artistice, în condițiile în care cea mai mare catastrofă interioară ar fi pierderea
controlului asupra voinței de fier, care îl menține devotat actului creator. Semnificativă în acest
sens e viziunea ținutului mlăștinos din delta Gangelui, ca reprezentare a unei naturi sălbatice:
„Înaintea ochilor păru că i se arată o întindere tropicală, mlăștinoasă, sub un cer acoperit de
cețuri groase, o întindere umedă, cu o vegetație luxuriantă, un soi de lume primitivă și sălbatică,
alcătuită din insule cu râuri ce aduc nămoluri și noroaie […]; văzu printre trunchiurile noduroase
ale desișurilor de bambus scânteind ochii tigrului care stătea la pândă și își simți inima bătându-i
de groază, dar și de dorințe nelămurite.” 17
Viziunea îi declanșează dorința de a călători, iar inițierea în artă ca Eros va avea loc în
Veneția, după ce protagonistul își reprimase puterea de a iubi, posibilitatea experienței erotice:
18
„Aschenbach nu era un om al plăcerilor.” Întâi, îl contemplă pe Tadgio ca obiect estetic: „acesta
19
se simți uimit și aproape înfiorat de frumusețea cu adevărat divină a adolescentului.” „Și din
gulerul acesta […] răsărea, întocmai ca o floare, capul băiatului, cu farmecul lui neasemuit –
capul lui Eros, cu luciul gălbui al marmurii de Paros, cu sprâncenele lui fine și severe, cu
20
tâmplele și urechile acoperite de buclele părului întunecat și mătăsos.” Încearcă să își
interpreteze sentimentele, relaționându-le cu doctrinele platoniciene despre frumos, legătura
puternică ce se stabilește între fascinația pentru Tadgio și chemarea artistică fiind indiscutabilă.
Scriitorul își raționalizează atracția erotică crescândă pentru băiat, ea avându-și rădăcinile în
corespondența de tip clasic, între iubirea erotică pentru o persoană și iubirea spirituală pentru
principiul divin reprezentat de acel individ: „Și un simțământ straniu, un fel de dragoste
părintească, o duioșie profundă îi tulbura inima, o dragoste duioasă, pe care cel ce jertfindu-se pe
sine ca să izvodească în mintea lui frumusețea o nutrește pentru cel ce posedă cu adevărat
această frumusețe.” 21
Aschenbach se scufundă în fantezia erotică construită, căzând pradă unei iubiri
interzise, de natură a-i activa fondul sufletesc latent: „Era ca o beție și, fără să șovăie, cu sete
chiar, artistul, în pragul bătrâneții, se lăsa prins de această beție. Mintea lui simțea zbuciumul
creației, cultura lui începu să clocotească, iar memoria făcu să-i țâșnească din adâncuri idei
străvechi, din tinerețe, păstrate neatinse, și cărora focul imaginației sale nu le dăduse încă
22

niciodată viață.” descoperind relația complicată dintre clasicismul în artă și experiența
pasiunii, va merge pe urmele lui Winckelmann și Goethe, exploratori ai granițelor fragile dintre
15. Idem, ibidem, p. 7.
16. Idem, ibidem, p. 8.
17. Mann, Thomas, op. cit., p. 6.
18. Idem, ibidem, p. 53.
19. Idem, ibidem, p. 37.
20. Idem, ibidem, p. 37.
21. Idem, ibidem, p. 43.
22. Idem, ibidem, p. 57.

Vox Libri, Nr. 2 (55) - 2020 21