Page 22 - vl_55-

Atelier de creatie
,

favoarea unor formulări îndelung cizelate. Aschenbach se dedică scrisului, într-un act cvasi-
religios, plin de fervoare, în care energia creatoare e o ofrandă adusă artei: „La patruzeci și la
cincizeci de ani, ca și mai devreme, la o vârstă când alții risipesc, visează și amână mereu, fără
grijă, înfăptuirea marilor idei plănuite, el își începea ziua cât mai din zori, cu găleți de apă rece pe
care și le vărsa pe piept și pe spate, apoi, punând o pereche de lumânări înalte de ceară în niște
sfeșnice de argint pe care și le așeza de o parte și de alta a manuscrisului, aducea artei ca jertfă,
timp de două sau trei ceasuri ale dimineții, pline de fervoare și conștiinciozitate, puterile pe care
le adunase în timpul somnului.” 10
Perfecțiunea formală corespunde unei drastice reduceri a profunzimii conținutului
ideatic; această atitudine față de actul creator este sancționată de către Thomas Mann într-un
eseu din anul 1909, intitulat Somnul dulce: „Moralitatea artistului înseamnă calm, e puterea
concentrării asupra sinelui, angajamentul față de formă, aspect, limitare, corporalitate,
respingerea libertății, a infinitului, a moțăielii și a lunecării pe tărâmul nemărginit al simțirii – pe
scurt, voința de a produce o operă de artă. Dar cât de josnică și imorală, cât de lipsită de vitalitate
e și câtă repulsie inspiră o operă născută dintr-o conștiință artistică rece, calculată, virtuoasă,
autosuficientă. Moralitatea artistului înseamnă abandon de sine, rătăcire și pierdere de sine, ea
presupune luptă și înfruntarea greutăților, experiență, viziune și pasiune.” 11
Prin această formulare paradoxală, Mann subliniază datoria artistului de a cerceta, de a
problematiza, pentru a ajunge la adevăruri uneori inconfortabile, privind condiția umană.
Totuși, este reiterată tensiunea care îl sfâșie pe omul modern, reflectată și în evoluția
protagonistului nuvelei, care va ajunge să așeze entuziasmul deasupra reflecției. Stăpânirea de
sine nu i-a putut anula forța imaginației; mai degrabă, puterile intuitive s-au sustras controlului
său.
El se află în situația oamenilor care și-au canalizat energiile într-o singură direcție, încât
anumite laturi ale personalității lor au fost refulate: „Prea ocupat cu sarcinile ce i le impunea
sufletul lui de european, împovărat de îndatorirea ce o avea de a scrie, puțin înclinat să caute o
distragere în forfota lumii exterioare, el se mulțumise cu imaginea pe care omul de rând și-o face
12
despre înfățișarea pământului, fără să fie ispitit vreodată de gândul de a părăsi Europa.” „De
altfel, ispitele ce începuseră să-l ademenească atât de târziu și de neașteptat fură curând potolite
13
și alungate de rațiune și de acea disciplină pe care și-o însușise încă din tinerețe.” „Avea motive
adânci să iubească marea: o iubea din nevoia de liniște a artistului care muncește din greu și care
în fața numeroaselor și pretențioaselor aspecte ale fenomenelor caută un refugiu la sânul
simplității și imensității; o iubea dintr-o înclinare nepermisă cu totul opusă menirii sale și tocmai
de aceea mai ademenitoare, pentru tot ce e indivizibil, incomensurabil, pentru etern, pentru
neant.” 14
După Jung, la jumătatea vieții, aceste conținuturi refulate își fac simțită prezența prin
vise, halucinații și izbucniri emoționale: „Era simpla dorință de a fugi, năzuința depărtării și a

10. Idem, ibidem, p. 11.
11. Mann, Thomas, Sweet sleep, Phyllis Baldwin Browne, 1934, capitolul XI, p.338, apud Companion to the
Works of Thomas Mann, Canden House, Londra, 2004, p. 100.
12. Mann, Thomas, op. cit., p. 6.
13. Idem, ibidem, p. 7.
14. Idem, ibidem, p. 39.

Vox Libri, Nr. 2 (55) - 2020 20