Page 26 - vl_55-

Atelier de creatie
,

după cum a lăsat scris. Ne putem mândri cu el. A făcut
parte din Garda Naţională şi, în 1918, el a fost cel care a
depus primul drapel tricolor la Primăria oraşului Brad.
Prin 1924, Vasile Vlad, autodidact, obţine un
post de funcţionar la Percepţie, apoi ajunge funcţionar
inferior la Primărie.
În 1924 s-au împlinit 100 de ani de la naşterea
eroului moţilor, Avram Iancu. Cu această ocazie au avut
loc serbări grandioase. Au venit la Ţebea regele
Ferdinand şi regina Maria, însoţiţi de importanţi
oameni politici. Membrii familiei regale au plantat doi
goruni, care există şi acum.
Tatăl meu povestea cu multă emoţie, dar şi
mândrie în acelaşi timp, că a participat la serbarea de la
Ţebea. La umbra gorunului, copil de 7-8 ani, îmbrăcat
în costum moţesc, el a recitat cu mult patos poezia Pui
de lei scrisă de Ioan Neniţescu.
Atât de frumos au răsunat aceste versuri în
atmosfera de înaltă simţire patriotică acolo, la Ţebea,
încât regina Maria l-a mângâiat pe obraz şi l-a
îmbrăţişat pe tatăl meu. Acest moment emoţionant a
rămas în sufletul său pentru totdeauna. Îl povestea cu mare bucurie. [...]
Tatăl meu, deşi părea un tânăr timid şi fragil, după cum îl arată fotografiile, căci a fost
înalt şi slab întotdeauna, era de fapt un om ferm, voluntar şi îndrăzneţ.
Un exemplu ar fi decizia importantă pe care a luat-o singur, pe la vârsta de 14-15 ani.
După primele patru clase ca elev la Liceul Avram Iancu din Brad, simţindu-se nedreptăţit de unii
profesori, desconsiderat pentru că provenea dintr-o familie de categorie socială inferioară, deşi
era cel mai bun elev din şcoală, şi nesuportând să fie trecut pe al doilea plan, în 1930 a fugit la
Orăştie şi s-a înscris la renumitul Liceu Aurel Vlaicu.
Familia tatălui meu era
săracă, dar nu uit discuţiile din casa
moşului (bunicului) meu Vasile,
primul născut între cei 11 copii,
despre starea lor de „neamuri
înalte”, dar lipsite de avere. Rudele
venite prin alianţă în familia Vlad
făceau haz uneori de „boieria”
noastră, nesusţinută de proprietăţi
şi averi, iar o mătuşă de la Arad
propunea, glumind, să fie refăcută
stema familiei, şi anume „broasca-n
papă” ...
De fapt, în copilărie, auzeam
vorbindu-se despre originea

Vox Libri, Nr. 2 (55) - 2020 24