Page 83 - VoxLibri

Având în vedere

geniu în devenire, iar semnalele sale în legătură cu neajunsurile din opera insului nu sunt altceva
decât produsul unei zavistii cu rădăcini macedonskiene, având în vedere şi că atacatul e în stare,
indiscutabil, să producă creaţie literară care să revoluţioneze nu doar noul, ci şi modernul…
postmodernism.
Prin urmare, cârcotaşul, negativistul de profesie, distrugătorul atomic al noii
literaturi postmoderniste şi ucigaş în serie de talente native trebuie trimis urgent la zidul
târgoviştean pentru a i se clarifica situaţia… Ei, aşa da: apărătorii viitorului geniu, organizaţi
într-un fel de cruciadă a mediocrităţilor pe baza grupărilor de comando, înregimentate în politica
occidentală a literaturii de consum, încep să atace furibund tradiţii şi valori clasice naţionale, la
adăpostul salvatoarei umbrele a reconsiderărilor.
Aşa mai merge, e okei!, răsuflă uşurat autorul „aruncat” în scăldătoarea unui
postmodernism autohton, inventat pentru ca toată lumea să aibă loc sub soarele literaturii
naţionale. Insul jubilează, se simte important, colegii, din falsă solidaritate de breaslă, însă
geloşi şi invidioşi până la a se lăsa cotropiţi de dorinţa sfâşierii, îl apără şi îl adulează, membrii
juriilor îşi freacă menta palmelor, iar instituţiile şi tot felul de asociaţii anonime şi chiar anodine
se felicită cu emoţie pentru intuiţie şi pentru ideea de a-l ridica în slăvi în calitate de
contemporani ai lui, în acest sens mai acordându-i câte-o diplomă de excelenţă.
La toate-acestea, în surdină, pare să se audă chiar murmurul unei Internaţionale,
devenită brusc de actualitate, având refrenul dulce ca un sirop de pătlagină: Să fiarbă-n inimi
răzvrătirea,/Să-nceapă al lumii vechi apus!//Sfârşiţi odată cu trecutul negru,/(…)/Azi nu sânteţi
nimic în lume,/Luptaţi ca totul voi să fiţi! Cu acest îndemn optimist, nulităţile din lumea literară
se aruncă şi mai vitejeşte în vâltoarea noului postmodernism care, în paranteză fie spus, doar se
întretaie ici-colo cu adevăratul curent literar, el fiind un surogat construit special pentru
mediocrii din literatura noastră actuală.
Şi nu sunt puţini!
Ridicătorii în slavă ai mediocrilor din literatura de azi sunt urmaşii credincioşi ai lui
Pilat din Pont, respectiv: noi am zis şi am procedat, dar, dacă e cazul, din punct de vedere
păsăresc, autorul/autorii pre limba lor vor pieri, în vreme ce noi, ceilalţi, aşteptăm curioşi
deznodământul: moare sau nu un producător harnic de creaţii aşa-zis literare? Speranţa e la…
Cronos, totuşi, pentru că nici pe majoritatea autorilor nu-i interesează propria producţie literară
decât din punct de vedere… cantitativ, iar pe unii tineri scriitori, viitoarea pensie de la Uniunea
Scriitorilor.
Şi nu doar atât, ci deducem uşor că majoritatea autorilor de azi, habarnişti
profesionişti ai limbii literare, ştiu foarte bine că au un public cititor al lor, un public devorator de
subliteratură, cititori asidui ai textelor lipsite de diacritice în care multe cuvinte se pot citi aiurea,
cu alte înţelesuri, cu alte semnificaţii în esenţa lor. Nu dau exemple, fiindcă sunt nenumărate şi la
îndemâna oricui…
Aşadar, cu optimism, spre un nou postmodernism românesc!

Vox Libri, Nr. 3 (56) - 2020 81