Page 88 - VoxLibri

Traditii, obiceiuri
,

cooptarea ca membru al Societăţii Academice Române „Junimea” din Cernăuţi, Societății
Academice Române „Dacia” din Cernăuţi, Societăţii pentru Cultură şi Literatură Română din
Bucovina, Societăţii Geografice Române, Societăţii Istorice Române din Bucovina, Academiei
Ortodoxe, Comisiei Centrale pentru Monumente de Artă şi Istorice din Viena, Societăţii Istorice
Române din Bucureşti, Asociaţiei Române pentru Întărirea şi Răspândirea Ştiinţelor din
Bucureşti etc. Va fi decorat de M.S. Regele Carol, primind „Coroana României” în grad de ofiţer
şi Ordinul Medalia Jubiliară, decoraţia „Bene Merenti” clasa I, pentru scrierile poporane.
Cărţile sale au ajuns în cele mai îndepărtate cătune ale României, dar devin cunoscute şi
vor fi solicitate şi la Viena, Paris, Roma, Praga, de biblioteci universitare din Statele Unite ale
Americii, apoi la Petersburg, Zürich, Leipzig, Cernăuţi. Receptarea sa internaţională este largă:
Franţa, Anglia, Germania, Elveţia, Italia, Rusia, Polonia, Austria, Cehoslovacia şi Ungaria.
Tezaurul său informativ şi acurateţea muncii sale ca cercetător au făcut ca Simion Florea
Marian să fie solicitat să colaboreze la Dicţionarul Aetymologicum Magnum Romaniae
(realizare iniţiată de Haşdeu), la elaborarea volumului despre Bucovina din lucrarea Monarhia
Austro-Ungară în cuvinte şi imagini (solicitarea redacţiei de la Viena), la Cercetări preistorice
în Bucovina, pentru custodetele Muzeului Imperial de Istorie Naturală din Viena (menţiunea
Societăţii de antropologie Viena), la Dicţionarul Limbii Române (Academia Română), la
opusul Cântecul poporului român, la lucrările istoricului N. Iorga cu referire la relaţiile
Moldovei cu părţile vecine ale Transilvaniei, la lucrarea Culegere de slavologie pentru
Academia Imperială de Ştiinţe din Petesburg.
Despre personalitatea şi opera sa se fac numeroase referiri în literatura europeană de
specialitate a vremii, ca în Dictionnaire international des écrivains contemporains du monde
latin, 1905 (apărut la Roma), în Enciclopedia Română (1899 - I.G. Sbiera), Etnografia
românească (I. Vlăduţiu), Istoria ştiinţelor în România. Etnologia (R. Vulcănescu),
Folcloristica (Gh. Vrabie), Istoria folcloristicii româneşti (O. Bîrlea), Dicţionar de etnologie
(R. Vulcănescu), Dicţionarul folcloriştilor, Folclorul literar românesc (I. Datcu, S.C. Stroescu),
Dicţionarul literaturii române de la origini până la 1900 (Academia Română) etc.
În scurta sa existenţă, Simion Florea Marian oferă României, în veşnicie, un fond
documentar, informativ, divers şi imens, fond devenit bun instrument de cunoaştere a
caracteristicilor diverselor segmente ale societăţii româneşti, a comorilor păstrate de cultura
populară (dovadă fiind cărţile sale, biblioteca sa, grădina casei sale şi cele peste 950 de scrisori
provenite de la societăţi ştiinţifice şi culturale şi de la peste 70 de persoane).
Ne-a lăsat o operă unicat, tezaur românesc, o metodă de cercetare a fiinţării româneşti,
un duh de bine şi de întărire a naţiei. „A lăsat un nume cinstit şi bun care va trăi cât timp vor mai
răsuna pe aceste plaiuri frumoase, hora, chiuitura şi doina la naşterea, nunta şi înmormântarea
românilor” (Liviu Marian).
Pleacă spre Înalt în 11 aprilie 1907.

Vox Libri, Nr. 3 (56) - 2020 86