Page 86 - VoxLibri

Traditii, obiceiuri
,

coduri de trăit pe pământ şi de stabilit relaţii cu cerul. Trebuia să se ştie că ştiinţa asta este în
sângele nostru, ca să ne inspire mersul vânjos înainte.
Nicolae Iorga remarcă: „Simion Florea Marian a fost un intelectual extrem de prolific ce
a onorat până la moarte, anual, prin lucrări ample, de excepţie, calitatea de membru al Academiei
Române. Marian asculta cu nesfârşită răbdare toate cuvântările, era netulburat în atitudine la
certurile din Academie, marele cumpătat, fără mândrie, fără dezgust”. Avea farmec şi aducea
prospeţime şi puritate, energie şi putere în aula academică. „De la culegerea poeziei populare a
trecut la povestirea poetică cu scris îndârjit, făcând cele mai mari silinţe de stil la Ornitologia
poporană română; urmează datinile la toate momentele vieţii, „capitole de adevărată psihologie
a poporului român, astfel că astăzi nu se poate încerca o pătrundere ştiinţifică în sufletul acestui
neam fără întrebuinţarea integrală a trebuincioaselor cărţi pe care le-a pregătit harnicul şi
modestul Simion Florea Marian” (N. Iorga).
A avut intuiţia că „geniul poporului este mai mare şi mai puternic decât orice geniu
individual” (T. Burada) şi s-a dedicat cunoaşterii acestuia ca fundament al renaşterii naţionale; a
intuit forţa elementului primordial prezent în venele naţiei - ce merită a fi cunoscut pe deplin
pentru a se şti că nu a degenerat nici după cucerirea romană, nici o mie de ani mai apoi. El a
adunat şi astfel a salvat creaţie populară autentică redată aidoma, fără comentarii şi modificări; a
întărit spiritul românesc, a oferit instrumente de luptă pentru promovarea limbii române,
argument miracol pentru o limbă mai veche decât cea latină, cu 3000 de ani înainte de cucerirea
romană. Dacă nu ar fi fost el, nu am fi avut păstrate spre exemplu 76 de poezii despre Avram
Iancu.
Pentru contemporanii săi, pare că Simion Florea Marian era precum un Făt-Frumos
Hărit, coborâtor din basmul românesc: „Cu aerul acela de sănătate de la munte, spune Ilarie
Chendi, cu faţa turnată parcă în bronz, frumoasă, senină şi plină de bunătate, îţi vine să te apropii
de el şi să-l rogi ca pe bunic, să-ţi povestească ceva. E omul care cucereşte repede şi a cărui
încredere o dobândeşti uşor. Poate tocmai graţie acestei însuşiri a putut să pătrundă atât de mult
în tainele poporului... Numai înaintea acestui cercetător copiii se simt bine şi îşi rostesc
drăgălaşele lor non-sensuri din versurile jocurilor copilăreşti; fetele îşi destăinuiesc jalea prin
doinele lor, moşnegii devin vorbăreţi şi spun la balade şi la câte o vorbă înţeleaptă din bătrâni, iar
zbârcitele măicuţe flecăresc de vârcolaci, de căţelul pământului, sau de minunăţii de aceste,
descoperindu-i totodată formule frumoase pentru vindecarea boalelor şi a necazurilor”.
Colaborarea la numeroase publicaţii din toate provinciile româneşti, cu universităţi,
personalităţi ale lumii, paralel cu tipărirea culegerilor de folclor, l-au făcut cunoscut în cercuri
largi de cititori şi mulţi intelectuali îi vor urma calea.
Va face din Suceava un centru de mare însufleţire ştiinţifică, cunoscut astfel în lume.
Aşadar, Simion Florea Marian a ridicat potenţialul de viaţă al multora: „V-am luat modelul vieţii
mele şi îmi voi da silinţa a vă imita, fie rezultatul şi numai baremi a mia parte” (învăţătorul
bistriţean Th. A. Bogdan, dar opinii similare găsim şi la Elena Voronca, Dimitrie Dan, Tudor
Pamfilie, etc.). „Simion Florea Marian, harnicul şi neobositul muncitor pe ţarina folcloristicei
române, a fost pentru mine personal obiectul unui adevărat cult, şi anume cultul ce se datorează
aceluia de la care vine luminarea şi orice bună îndrumare” (Mihail Lungianu). „Acasă la masa
lui şi în mireasma muncii lui am văzut omul acolo şi l-am iubit mai mult pe Marian şi l-am cinstit
şi mai mult în sufletul meu” „văd casa omului nebogat în bani, dar în sentimente alese, primitor,

Vox Libri, Nr. 3 (56) - 2020 84