Page 87 - VoxLibri

Traditii, obiceiuri
,

ca orice bun român” (C. I. Istrate).
Jan Urban Jarnik, romanist la Universitatea din Praga, vorbeşte de o „afabilitate rară”,
dar mai ales de o importantă calitate a cărturarului care, prin opera sa, este atent să ofere şansa
unei naţii de a nu pierde din trăsăturile caracteristice ale neamului său, sub înrâurirea civilizaţiei
moderne care nivelează individualităţile.
S-a spus că Simion Florea Marian a fost unul dintre cei mai mari patrioţi: „A trăit şi a
muncit pentru neamul din care făcea parte, fără să aştepte de undeva cea mai mică răsplătire. A
fost preocupat de o singură idee: ridicarea românismului din Bucovina pe căi culturale şi
economice, slăvirea regatului în ochii celor ce n-aveau încredere în noi, îndemnul continuu la
îndrăgirea limbii române şi la lupta pentru ajungerea idealului”. (I. I. Nistor).
Înzestrat însuşi cu temeinice cunoştinţe de istorie naturală, a adunat terminologia
ornitologică şi entomologică a ţăranului nostru, datele sale se extindeau pe tot teritoriul locuit de
români, chiar şi cel din sudul Dunării şi din Istria.
Este semnificativ pentru epocă mai cu seamă, dar şi azi, faptul că el a reușit prin efort
propriu să definească spiritualitatea cuprinzătoare a întregului teritoriu al ţării, „tot ce a străbătut
timpurile: primejdii, zbuciumări, luptele unor veacuri întregi adică, cugetarea unui întreg
popor, cugetări trecute toate prin cernerea vremii, graiul cel mai curat” (G. Tofan). Studiile lui
Simion Florea Marian „sunt cele mai preţioase documente de etno-psihologia poporului român.
Aflăm din aceste studii, cu ocazia evenimentelor cele mai importante din viaţă şi sărbători, cum
se oglindeşte firea românului aparent fatalistă, dar şi psihologia lui care este vizibilă în poezia
populară unde regăsim fantezia exuberantă şi simţul adânc pentru frumos, ţăranul nostru ce pare
nepăsător cu viaţa sa dar are o adâncă pricepere pentru ea” (Sextil Puşcariu). „Spirit de sinteză, a
reconstituit sufletul neamului şi a pus bazele etno-psihologiei române”. (I . Chendi)
„Dându-şi seama de la început de bogăţia limbei populare române şi de influenţa asupra
literaturii binefăcătoare ce s-ar putea revărsa din cunoaşterea ei, a dat o deosebită atenţiune, în
scrierile sale, acestui punct, întreţesând cu măiestrie cuvinte rare cu variantele lor dialectale, cu
redarea sensului şi cu indicarea izvorului. Prin faptul acesta, scrierile sale au devenit unul din
izvoarele cele mai de căpetenie şi totodată cele mai sigure pentru lexicografia română” (Sextil
Puşcariu).
Era şi un mare iubitor de carte ceea ce se vede din bibliotecă sa imensă, prin importanţa
dată bibliotecilor pentru rolul lor în sporirea limbii române, de unde preocuparea de răspândire a
cărţii în ţară. Multe din cărţile sale au călătorit nu o dată în cătunele îndepărtate ale Ardealului şi
României. Imensa corespondenţă cu ţara şi lumea a cerut efort de autodidact, în care intră şi
cunoaşterea mai multor limbi străine. Simion Florea-Marian a donat cărţi bibliotecilor din toată
ţara şi dinafară şi, conştient de importanţa documentării, va realiza o publicaţie, „Biblioteca de
petrecere şi învăţătură pentru tineret”.
Simion Florea Marian a oferit un model academic prolific, o atitudine de înalt om al
cetăţii, de dascăl vocaţional, colaborator onest şi ofertant, de om de ştiinţă mult intuitiv, dar şi un
exemplu de autenticitate de ţăran român, înţelept, modest, sfătos şi mult harnic. Munca sa a avut,
are importanţă majoră pentru folclor şi etnografie, pentru etnobotanică şi etnozoologie; este un
travaliu cu caracteristicile unei etnografii spirituale. Această „creangă de aur a poporului
Român” (Gh. Vrabie) domină etnografia vremii şi azi este sursa esenţială a vrednicilor căutători
din diverse domenii.
Munca sa susţinută, ordonatoare şi cu scop definit va fi recunoscută de vremuri prin

Vox Libri, Nr. 3 (56) - 2020 85