Page 59 - VoxLibri_72_2024

Atelier de creatie
,

curentul istoric-popular, fundamentată teoretic de Alecu Russo şi ilustrată prin scrisul lor mai
întâi de C. Negruzzi şi V. Alecsandri. Ea se prelungeşte prin Alexandru Odobescu, dobândind
accente particulare. El susține idei mai vechi formulate de I. Heliade Rădulescu și Al. Russo,
combătând etimologismul și purismul, pentru fixarea și permanentizarea jaloanelor limbii
române literare.
Contribuţia lui Al. Odobescu la dezvoltarea culturii româneşti este una dintre cele
mai originale, ea manifestându-se în direcţii multiple. Continuator, în bună parte, a tradiţiei
umaniste şi patriotice a literaturii paşoptiste, alături de alți teoreticieni ai curentului istoric-
popular (Al. Russo, M. Kogălniceanu) el a manifestat permanent o mare preţuire pentru istoria
ţării, pentru ctitorii înaintaţi ai culturii naţionale, pentru folclor, a luptat pentru apărarea limbii,
împotriva denaturărilor etimologice, pentru emanciparea culturală şi politică a poporului român
şi a nutrit convingerea că arta trebuie să exprime năzuinţele înalte ale societăţii şi poporului
căruia artistul le aparţine.
Toate personalitățile culturale amintite mai sus au depus eforturi considerabile fie
pentru a crea o limbă literară unitară, fie pentru a o îmbogăți și perfecționa, evidențiind
capacitățile creatoare ale limbii, fixându-i norme clare pentru dezvoltările ulterioare.
Din acest motiv, aceștia merită respectul și recunoștința noastră ca vorbitori și
iubitori de limbă română, o limbă bogată, cu un impresionant vocabular aflat într-o continuă
schimbare, o limbă vie, cu o bogăție semantică de neegalat. Să apreciem așadar eforturile
înaintașilor noștri care au transmis cultura și tradiția poporului din generație în generație și să le
răsplătim munca prin a vorbi corect românește, mândri de frumusețea acestei limbi moștenite!
De Ziua Limbii Române, să-i urăm acesteia un sincer LA MULȚI ANI!, iar tuturor
truditorilor menționați mai sus, care s-au străduit să o creeze, să o șlefuiască, să o promoveze ori
să o impună, să le dorim VEȘNICĂ NEUITARE și PREȚUIRE!

1. Prima dintre aceste date este anul semnalării celor mai vechi texte literare românești, azi pierdute (Evanghelia și
Apostolul din Moldova). În Gheție, Ion, Istoria limbii române literare, Editura Științifică și Enciclopedică, București,
1978, p. 32
1532 este anul celei mai vechi menţionări a unui text literar românesc şi, implicit, al folosirii limbii române pentru
realizarea unui act de cultură. În acest an, este semnalată, într-o scrisoare poloneză, intenţia unui bătrân învăţat din
Moldova de a pune sub tipar două monumente literare, Evanghelia și Apostolul .
https://www.scribd.com/document/97092225/Www-referat-ro-evolutia-Limbii-Literare-Romane

Vox Libri, Nr. 3 (72) - 2024 57