Page 62 - VoxLibri_72_2024
P. 62

Atelier de creatie
                                                              ,



           Discursul spre tăcere s-a mutat,
           Tăcerea s-a umplut de sens şi ţel,
           Tăcerea era drumul către El.
           Aşa-I vorbeam. Spunându-I tot, deschis.
           Aşa-I vorbeam: Abis lângă abis (p. 25).


           Pe de altă parte, scriitorul Adrian Botez a fost preocupat de recuperarea textelor vechi, de
       munca lui Dosoftei, una importantă în perioada respectivă.
           Într-o vreme în care Biserica este în criză, după cum afirmă chiar liderii ei,  un ev în care
       criza a marcat sisteme sociale, politice sau culturale, Adrian Botez ne prezintă în cartea sa
       Dosoftei – vestitorul lui Eminescu, carte apărută la Editura Rafet, Râmnicu Sărat, 2014 (Director
       Constantin Marafet), o parte a miracolului românesc, cumva uitat, cumva discret.
           Două nume: Dosoftei şi Eminescu. Un singur instrument: limba română.
           Dosoftei un nume în epocă, a luat în serios sarcina care îi revenea şi a tradus Psalmii
       (Davidieni)  din  Sfânta  Scriptură  în  limba  română.  Traducerea  unui  text  biblic  este  o
       îndeletnicire foarte grea, o piatră de încercare pentru orice traducător, pentru orice popor, limba
       ebraică veche are multe meandre, este uneori dificil de abordat, nu sunt puse în lumină toate
       secretele ei, are o logică lingvistică rară, neuzuală pentru un european. Ceva este totdeauna altfel
       (sucit) la evrei, o limbă care pregăteşte capcane pentru un literat autentic.
           Traducând psalmii, Dosoftei (1624-1693) a reformat din interior limba română, a propus
       teme noi, a pus bazele unui edificiu poetic şi a descoperit geniul românesc. Dosoftei anunţă
       astfel pe Eminescu. El a fost primul mare poet român, el a fost şi un teolog deosebit, a adus
       noutăţi, a propus direcţii şi a avut curajul să dea o variantă românească a psalmilor. În psalmii lui
       Dosoftei se simte Hristos cel Înviat, Cel care ne-a lăsat Evanghelia, există un spirit creştin în
       această traducere. Privind în contextul european care a respectat regulile logicii ebraice, un
       context marcat de raţionalismul lui Aristotel, promovat de linia catolică sau reformată, uneori,
       demersul  poetului  român  este  original,  propune  soluţii  noi.  El  se  detaşează  de  Jan
       Kochanowscki (Polonia) sau de Clément Marot (Franţa), un duh special pune în mişcare materia
       fină a psalmilor. De asemenea, Adrian Botez declanşează un demers special: Dosoftei a fost un
       geniu din perspectiva timpului în care a trăit, el a pregătit calea pentru Eminescu, un capăt de
       drum în literatura română (Aminul).
           Adrian Botez are o mare pasiune pentru cuvintele vechi, cuvinte izvor. Se pune faţă în faţă
       lumea lui Dumnezeu şi limba română vie, o recreare a psalmilor din Vechiul Testament!
           Pentru cititor Adrian Botez are câteva concluzii ferme, Dosoftei este actual! Folosind un
       principiu teologic solid, pentru autorul cărţii Dosoftei este Ioan Botezătorul, el anunţă venirea
       lui Eminescu, el pregăteşte limba, viziunea, starea, principiile.
           Iată mesajul unui psalm:
           „1-Câte de bine e şi de frumos, să locuiască fraţii în unire!
           2-Aceasta-i ca o mireasmă frumoasă pe cap, ca mirul ce s-a turnat pe barba lui Aaron, ce s-a
       coborât pe marginea vestmintelor lui.
           3-Aceasta-i ca roua Ermonului, ca roua ce se coboară pe munţii Sionului. Că, unde-i unire,
       Domnul trimite: viaţă şi binecuvântări nesfârşite” (Psalmul 132, citat de Adrian Botez).
           Mai menţionăm că la baza analizei lui Adrian Botez au stat:
           Dosoftei, Psaltirea în versuri, Editura 100 + 1, GRAMAR, Bucureşti, 1998.

      Vox Libri, Nr. 3 (72) - 2024               60
   57   58   59   60   61   62   63   64   65   66   67