Page 64 - VoxLibri_72_2024

Atelier de creatie
,

şi anul tău e cât o veşnicie. (Întâmpinare, de Ziua Limbii Române).
Exemplele ar putea continua, opera lui Nicolae Băciuț este complexă, am citat doar câteva
aspecte, legătura dintre adevăr și limba română.
Pe de altă parte, limba română are o istorie a ei, cărțile vechi au punctat evenimente, au
modelat minți. Grafia literelor are și ea o istorie impusă de uraganele istoriei.
Țara Hațegului a fost un loc unde s-au manifestat valorile Evangheliei, mai ales Evanghelia
după Ioan, copiști și meseriași s-au implicat pentru ca aceste texte sacre să ajungă la oameni. Nu
a fost ușor, tehnica editării cărților în Evul Mediu era grea, scumpă, presupunea oameni
calificați, educați, greu de găsit. La Râu de Mori, Lațcu Cânde a pus în operă o Evanghelie pentru
Mănăstirea Neamț (1448). Contribuția financiară a celui de mai sus a fost importantă, cartea
avea ferăcături de argint elegant lucrate și semnificative. În mănăstiri au trăit călugări, copiști,
legători, gravori, dascăli, iubitori de carte, oameni care au știut valoarea unei cărți în timp și-n
domeniul spiritual.
În zona Hunedoarei, inclusiv în Țara Hațegului, au existat mănăstiri care au pus în valoare
aceste aspecte: Prislop, Răchitova, Râu de Mori – Suseni, Sibișel, Vaidei, în secolele XIV-XV.
La Prislop au venit tineri pentru a învăța carte, a deprinde o meserie specifică: zugrăveli, pictura
icoanelor, desene, copierea cărților, ilustrarea lor, o activitate migăloasă și care impunea
dedicare, disciplină, credință, rânduieli specifice. Călugărul Nicodim de la Mănăstirea
Prislopului a scris, între anii 1400 -1405, Tetraevanghelul slavon, carte edificată pe pergament şi
înfrumuseţată cu frontispicii, având o valoare aparte, exemplu pentru tineri și lumea
bisericească.
O carte avea un preț însemnat, raportat la starea economică a vremii. Însemna valoarea unui
Mercedes bun din ziua de astăzi. Tirajele erau reduse, meseriași tipografi puțini, distanța de la
locul realizării ei era mare, negociatori pricepuți puțini, costuri mari de procurare. Sunt multe
analize, ele arată cât de greu se procura o carte. În anul 1699 în casa preotului Avram din Hațeg,
de față cu alți martori, fețe bisericești din Hunedoara, Tuștea, Fărcădin și Silvaș, s-a
tranzacționat o Evanghelie menită să învețe poporul. Despre achiziția de cărți destinate slujirii în
biserici, sunt multe date legate de Țara Hațegului, în localități ca Sălașul de Sus, Bucium. Cărțile
erau realizate, însă, la Alba Iulia, Blaj, Bucureşti, Iași, Mănăstirea Dealu, Târgovişte. Monedele
în care se făceau plățile erau: florinul, pitacul, grosul, zlotul, crăițaru, groșița, mărieșul etc. Toate
reflectau pozițiile imperiilor, voința conducătorilor aflați pe tronuri, evenimentele grave, crize,
războaie, mutări de populație, migrații… Limba a rămas numitorul comun al tuturor celor
schimbătoare.
Pe filele cărților s-au găsit însemnări legate de evenimente și de viața socială a comunității,
situații aparte, fenomene meteorologice aparte, care au afectat locurile și oamenii. Aceste
însemnări constituie un fel de jurnal ad-hoc în care au fost marcate zilele cu importanță
personală, colectivă, stări ale comunității.
Majoritatea notelor proveneau de la preoți, ei fiind și primii cititori ai cărților. Ele vizau
fenomenele meteorologice, calamității, probleme medicale. Astfel preotul Vichente din Densuș
consemnează un cutremur în anul 1802, de Vinerea Mare. Tot la Densuș s-a consemnat că-n anul
1813 a fost o foamete mare în Ardeal, anul fiind ploios. În 27 aprilie 1814 a nins abundent. Toate
reflectă preocuparea oamenilor din acea vreme de a transmite mesajul despre suferințele lor,
inclusiv despre boli care nu aveau tratament la acea vreme, plus că medicii erau foarte puțini și
scumpi. Pe o Biblie (Blaj, 1795) s-a consemnat că la Densuș că a fost ciumă în anul 1733, holeră

Vox Libri, Nr. 3 (72) - 2024 62