Page 63 - VoxLibri_72_2024

Atelier de creatie
,

Biblia sau Sfânta Scriptură, după textul grecesc al Spetuagintei, Institutul Român şi de
Misiune al B.O.R., Bucureşti, 1940 (Biblia Canonică).
De reţinut şi bibliografia care a stat la baza cărţii, peste 178 de trimiteri şi documente: o carte
în carte, dominate de Biblie! Toate având la bază limba română, indiferent de grafia literelor.
Mult mai relaxat, Nicolae Băciuț abordează și el aceste adevăruri complexe, poezia sa
având numeroase rădăcini în Biblie, iar limba română are un rol aparte în a comunica tainele:
Prin volumul de versuri La taclale cu Dumnezeu (Târgu Mureş, Editura Vatra Veche, 2016),
poezia sa a căpătat o dimensiune profundă, acceptarea sinelui într-o lume căzută.
De la început el stabileşte cadrul: întoarcerea la cuvintele încărcate de lumină, la zicerile
Scripturii. Are drept motto cuvinte din Apostolul Petru, din Ioan Alexandru. Direcţia este
stabilită exact, cu rigoare: Poezia creştină oferă multe dimensiuni de comunicare, Evanghelia
are o deschidere universală evidentă. Creştinismul este efectul unei uniri a înţelepciunii vechi
ebraice, a filozofiei greceşti autentice şi profunde, a rigorii romane, fixate în modul de gândire a
unui mare imperiu preocupat de stabilitate. Învierea lui Iisus, spune Ioan Alexandru, poetul
naţional citat, face toate lucrurile posibile, schimbă paradigma în istorie cu toate componentele
ei. Vestea bună deschide lumea spre eternitate, spre infinit, dincolo de doctrine. Adevărul este o
persoană specială!
În argumentele sale de la începutul cărţii de poeme, Nicolae Băciuţ arată clar ce înseamnă să
vorbeşti cu Dumnezeu: Cuvintele omului faţă de Cuvânt sunt simple afirmaţii, naraţiuni, mituri,
legende. Cuvântul divin are energie necreată şi este etern, irepetabil, cu putere de schimbare.
Omul vede cuvinte simple, zicerile lui Dumnezeu prin oamenii săi declanşează ineranţa, adică
exactitatea la modul absolut. El te vrea aşa cum eşti…
Evident, Dumnezeu este o prezenţă copleşitoare: „Pe-aici a trecut Dumnezeu/ şi le-a uitat
toate la/ vedere,/ ici-colo câte-o urmă de zbor,/ ici-colo câte-o cădere./ Pe-aici ai trecut şi tu/ şi n-
ai lăsat nicio dimineaţă –/ ici-colo o urmă de zi,/ ici-colo o Schimbare la Faţă./ Pe-aici trec şi eu,/
ca o secundă/ uitată,/ ca lacrima lui Dumnezeu” (Şi eu).
Pentru poet limba română este un miracol, exprimă tainele, bucuria, viaţa. Un imn adus
limbii române:

Nu am crezut că o să ai o zi,
când ale tale-s toate,
cuvânt care ne eşti în nume
şi pentru tine toate ne sunt date.
Tu eşti pământ, cum eşti şi cer,
tu eşti izvor, cum eşti şi mare,
tu, limba-n care m-am născut
ca rugăciune şi-nchinare.
E ziua ta în fiecare zi,
te naşti în noi, cu fiecare,
noi nu vom fi, dar tu vei fi
mereu o binecuvântare.
Nu am crezut să ai o zi,
dar, fie,
căci ziua ta e cât un an

Vox Libri, Nr. 3 (72) - 2024 61