Page 75 - VoxLibri_72_2024

Cum vorbim? Cum scriem?

Substantivul destocare este o inovație provenită pe filieră engleză (vb. destock, subst.
destocking), însemnând literalmente reducerea cantității de produse sau de materiale pentru
confecționarea de produse aflate în stoc. Formația lexicală în discuție este un calc parțial, prin
atașarea prefixului privativ de- la substantivul stocare. Având în vedere finalitatea sintagmei,
anume atragerea clienților, strategia publicitară implică o pletoră de superlative, începând, în
primul rând, cu sintagma în sine și continuând cu explicitări în aceeași notă: cele mai noi
reduceri, prețuri grozave, preț special. Totodată, apelul la afectivitate este evidențiat prin
semnul exclamării și prin anumite lexeme care deschid câmpul semantic al sentimentelor
pozitive, în speță al satisfacției (a bucura, favorit, premii, ofertă). Este interesant cum un termen
tehnic, pur denotativ, a ajuns să fie utilizat cu conotații superlative prin apelul la afectivitatea
consumatorilor, astfel încât golirea stocurilor să inducă o aparentă iminență și iureșul
cumpărăturilor să atragă cât mai mulți doritori.

4. Super, mega, hiper

Prefixoidele din subtitlu au dobândit, în perioada actuală, o productivitate și o frecvență
greu de stăvilit în crearea contextelor de superlativ absolut. Din păcate, și erorile asociate își fac
tot mai simțită prezența, de la cele mai superfashion haine, super doctor, super film, super mișto,
la hiper farmacie, hiper oferte sau mega hit, mega reduceri (scris, în unele situații, și
megareduceri, cum ar fi corect, de altfel, dat fiind că, în principiu, vorbim de lexeme compuse
prin sudare), mega cringe (unde cringe este un împrumut recent din engleză, însemnând „jenant,
dezgustător”) etc.
Într-o civilizație (sau, mai degrabă, junglă) a ofertelor și a tranzacțiilor comerciale,
suntem bombardați cu superlative care nu lasă loc de relativitate, mizând pe caracterul absolut al
calificării sau al statutului perlocuționar indubitabil. Mariana Flaișer atrăgea atenția, încă din
2009, că „Abuzul de formațiuni superlative realizate cu super- generează în rândul vorbitorilor
limbii române două tendințe: pe de o parte, de aliniere, în pas cu moda lingvistică, pe de altă
parte, de respingere a construcțiilor de acest fel, care, tocmai prin exces de întrebuințare, devin
stridente” (studiul „Tipare distorsionate în formarea superlativului în limba română actuală”, în
vol. Distorsionări în comunicarea lingvistică, literară și etnofolclorică românească și contextul
european, Iași, Editura Alfa, 2009, p. 147-152). De asemenea, formațiile superlative cu mega-
au fost analizate de către Adriana Stoichițoiu-Ichim într-un capitol intitulat „Un prefixoid la
modă: mega-”, în vol. Creativitate lexicală în româna actuală, București, Editura Universității
din București, 2006, p. 95-118.
Încheiem această prezentare cu mențiunea că spectrul superlativizării abuzive în presa
digitală, precum și pe diverse rețele sociale și site-uri comerciale, este mult mai larg decât
elementele schițate în rândurile de față. Goana după senzațional, ea însăși atingând cote
paroxistice prin exagerarea și deformarea unor fapte în esență derizorii sau, în orice caz, nu
într-atât de importante cum ar părea, precum și prin excesul de reclame, transformă presa
digitală într-un vehicul de hiperbole găunoase și inepții lingvistice, forțând semnificații și
generând efecte care, în mod normal, în exprimări firești, adecvate contextului, nu și-ar găsi
locul. Aș îndrăzni să afirm Nec plus ultra!, însă, din păcate, viitorul apropiat nu se anunță
îngăduitor, ci colportor de surprize discursive și mai abracadabrante.

Vox Libri, Nr. 3 (72) - 2024 73