Page 84 - Vox Libri Nr.73/2024

Atelier de creatie
,

24
lucrări în limba engleză și germană care pot ajuta adâncirii cercetării .
Cea mai amplă lucrare științifică în ce privește transferul de informație și concept filosofic
între lumea greco-romană și cea creștină, cu analize pertinente asupra fiecărui curent filozofic care a
influențat gândirea Părinților Bisericii, este lucrarea clasică a lui Charles Norris, Cochrane,
25
Christianity and Classical Culture (New York, Oxford University Press, 1957, ed. I, 1940) care
identifică și el modelele gândirii clasice grecești din care Epicur nu lipsește - se urmărește mai ales
anti-societalul său cu accent pe persoană și comunitate dinamică.

Câteva linii de gândire ale lui Epicur

Ca și stoicismul, epicurismul preamărea subiectivismul și înțelepciunea vieții practice pe
care a dezvoltat-o însă în direcție opusă curentului filosofic anterior. Epicur și apoi cei din școala sa
socotesc filosofia drept o activitate care procură filosofia prin cugetare. De aceea a căutat să
stabilească întâi un criteriu valid al adevărului, pe care să poată să-și întemeieze celelalte
conținuturi de gândire. Acest criteriu îl află în percepțiuni, reprezentări și sentimente ceea ce avea
să-l facă, în timp, a fi socotit izvor pentru psihologia cognitivă modernă. Ce spune el, este acceptat
îndeobște până astăzi: toate percepțiile sunt adevărate, reprezentările sunt imaginile memoriale ale
percepțiilor anterioare/ premergătoare. Din împreunarea reprezentărilor, care, în sine, sunt
totdeauna adevărate se nasc opiniile. Acestea din urmă pot fi adevărate și false după cum sunt
sprijinite de experiența senzorială sau nu. Astfel sentimentele de plăcere sau de durere sunt mijloace
de examinare pentru tot ce avem să evităm ori, din contră, să dorim.
Logica lui Epicur și-a numit-o canonică, pentru că avea să descopere canoanele/ normele
cunoașterii. Merită amintit în acest context că disciplina canonică prin care Biserica se
administrează de veacuri, existența Dreptului canonic – care conține și expune canoane apostolice
ori ale sinoadelor ecumenice și locale - a primit acest sens în siajul gândirii lui Epicur: canoane-
norme ale disciplinei și cunoașterii organizării disciplinei în constructul uman-administrativ al
Bisericii.
Fizica lui Epicur are numai o importanță practică. Ea este chemată să nimicească
superstițiile și să scape pe om de frica ce-i stă în calea fericirii. Adept al atomismului lui Democrit,
Epicur susține o cosmogonie incidentală: la voia întâmplării s-au abătut câțiva atomi de la linia
căderii perpendiculare, au ajuns în coliziune unul cu altul devenind cauză cosmogonică. El vede
atât oamenii, cât și animalele ca apărând urmare unei combinări de atomi. Adept al unui materialism
aproape cras, apropiat scientismului non -,metafizic modern, Epicur considera că lumea exterioară
este obiectivă prin sine, astfel conceptul lucrului este similar cu adevărului obiectiv. De aici și ideea
26
că idealul practic este țelul suprem al filosofării .

24. Selectiv amintim: N.W. De Witt, Epicurus and his Philosophy, Minneapolis, 1954 și cele două lucrări
ale lui C. Bailey, Epicurus. The Extant Remains, Oxford, 1926 și Greek Atomists and Epicurus, Oxford,
1928. În limba germană amintesc lucrarea editată de Zeller - multă vreme singura sursă pentru cercetarea
românească - Die Philosophie der Griechen, tom III, 1-2, Leipzig, 1923.
25. Am avut la îndemână a doua ediție Cristianesimo e cultura classica, Societa editrice il Mulino, Bologna,
1969, 685 pg.
26. Mircea Avram, op.cit., pp. 443-444.
Vox Libri, Nr. 4 (73) - 2024 82