Page 86 - Vox Libri Nr.73/2024

Atelier de creatie
,

9. Să izgonim complet obiceiurile rele, precum îi izgonim pe oamenii răi car ene-au dăunat multă
36
vreme. (Gnomologium, 46) .
10. Nu trebuie să invidiezi pe nimeni! Căci oamenii buni nu se cade să fie invidiați, iar cei răi, cu cât
37
mai mult noroc, cu atât își cășunează lor înșile (Gnomologium, 53) .

Prietenii – urmașii lui Epicur

Într-una dintre maximele cuprinse în Gnomologium, Epicur consemenază un gând:
„Prietenia încinge hore în jurul lumii locuite, vestindu-ne tuturor să ne trezim pentru a ne chema
38
(reciproc) la fericire” . Cine erau așadar prietenii din prima linie a horei lui Epicur?
Să spunem mai întâi că cel mai prețuit discipol al lui Epicur murise cu șapte ani înainte de
moartea Magistrului. Se numea Metrodoros din Lamsacos. Acesta face ca testamentul lui Epicur să
revină altui discipol, Hermachos din Mytilene. El avea să preia proprietatea casei, grădinii și
bibliotecii, dar mai ales coordonarea celor care filosofau împreună în jurul lui Epicur. Este
interesant că, urmând exemplul lui Platon, și Epicur cere să fie celebrată ziua sa aniversară - 10
Gamelion/ aproximativ ianuarie - dar și să facă în fiecare a douăzecea zi a fiecărei luni amintirea lui
și a lui Metrodorus. Oricât de ciudat amintim că obiceiul s-a pătrat câteva sute de ani. Când în
sfârșitul secolului II d.Hr. se realiza imensa inscripție de la Oinoanda (Asia Mică) prin care un
anume Diogenes își exprima convingerile epicuriene putem crede că o făcuse într-o astfel de
tradiție de celebrare/ omagiere.
Școala epicuriană va forma așa numite comunități epicuriene. Mai întâi în insulele
arhiperalrgului grecesc și Asia Mică apoi în Italia (Titus Lucretius Carus, poet latin). Între
manuscrisele „bibliotecii de la Herculaneum” s-a descoperit un autor – cel mai probabil un grec
stabilit în Italia- Philodesmos din Gadara (fusese reținut anterior doar ca autor de epigrame). Dintre
sursele istorice lexiconul bizantin Suda atrage atenția că până la Iulius Cezar au existat 14 succesori
în școala lui Epicur din Atena. Diogene Laertios consemnează aceeași istoricitate, în vreme ce
39
succesiunea multor școli dispăruse .
Dintre discipolii lui Epicur putem aminti de asemenea pe Polyenus, Colotes, Polystratos,
Dionysos, Basileides, Protarchos din Bargylion și Demetrius din Lakonia. Între romani,
întinzându-se până la jumătatea secolului II î. Hr. avem influențe și teme epicuriene majore în C.
Amafinus, Appollodor, Zenon din Sidon, Fedrus sau Siron. Erau chiar considerați epicureici prin
relevanța abordărilor lor.
Definit când drept o gnoză pseudo -științifică, când drept o simplă aliniere morală ori
participare la sindromul imaoral al lumii antice, epicureismul - marcat masiv de imaginea, dese ori
controversată a lui Epicur - nu rămâne fără ecouri în istorie. Renașterea și mai apoi perioada (post)
modernă ne propun lecturi ale unei arheologii culturale ce nu pot lipsi din analiza unui cercetător al
„mersului lumii”, fie el și orientat spre trecut mai mult decât spre viitor.

36. Idem, p. 297.
37. Idem, 299.
38. Idem, ibidem.
39. Pe larg, Andrei Cornea, O introducere în vol. Epicur, ed.cit., pp. 17-18.
Vox Libri, Nr. 4 (73) - 2024 84