Page 5 - 1923-24
P. 5
52-XT1.1923--------. ■■ .................. ■—■■■■■ C O S I N Z E A N A — " ■ ■ Pag. 353
..renuri pentru exploatare şi pot a- mere seraiobscure. Altcum şi-ar rează pe bărci în largul mării în
junge la bogăţii nevisate de ei pe pierde veoerea. Afară de aceasta căutarea norocului. Sunt însă prinşi
timpul exploatărilor lor criminale. condamnaţii de pe aceasta insulă demulteori de negrii şi restituiţi
Astfel un vestit escroc cu numele mai au încă două din trei zile pâine pentru trei dolari sau în cazul cel
Duez după terminarea pedepsei de cu apă, iar noaptea fiare. mai bun cad pradă valurilor sau rechi
10 ani a primit în exploatare o in Evadaţii prinşi, sunt condamraţi nilor, cari le scurtează suferinţele.
sulă în faţa Guyanei numită llet la la 5 ani celulă în caz de recidivă. In călătoria sa dl Albert Lon
Mère, unde fostul rob şi-a ridicat Intr’una din aceste celule dl Albert dres, care a avut autorizaţia mi
o splendidă, vilă — are la dispo Londres a găsit pe un vestit ban nistrului Coloniilor, de a cerceta
ziţie 14 robi, cu cari îşi lucrează dit cu numele Diendonn^, care a tot, a observat multe neajunsuri,
moşia şi eète un adevărat rege al fost spaima Parisului un an sau cari le-a formulat într’un memoriu,
acestei insule, unde nu-I supără doi înainte de răsboi. pentru a-1 prezenta celor în drept.
nimeni. Soţia, care divorţase de Şi cu toate acestea sunt multe Pentru noi Românii călătoria dini
dânsul după condamnare — a di cazuri de evadare. Unii trec râul Londres este oareşicum o mângâ
vorţat de noul ei soţ şi s’a ataşat Maroni, un fel de crac de mare, iere. Obicinuiţi să criticăm totul nu
din nou pe lângă Duez, cu care în Guyana holandeză unde sunt în ne dăm seama, că sunt alte ţări cu
duc acum o viaţă fericită, lată ce trebuinţaţi de autorităţile sau colo mult mai înaintate în civilizaţie şi
ne spune dl Albert Londres despre niştii olandezi la muncă şi apoi re- în cultură, cu instituţii vechi lăsate
viaţa condamnaţilor în capitală : trimişi înapoi. De teama celulelor în părăsire şi necorespunzătoare
Unii dintre dânşii umblă liberi şi aceştia pribegesc prin tufişuri şi unor necesităţi moderne.
sunt daţi la muncă coloniştilor, co- mor de boli şi de foame. Cu timpul vom putea repara şi
mersanţilor sau funcţionarilor pen Alţii mai îndrăzneţi se aventu noi şi alţii greşelile trecutului.
tru tot felul de meşteşuguri : bucă
tari, servitori, băieţi de prăvălie, Bucătăria în Africa
comptabili etc. In câmpurile de ex
ploatare înşirate dealungul fluviului Ca toate femeile şi africanele îşi ţează foarte mult piper. Europenii
Maroni, care este navigabil pe o au bucătăria lor, cu acea deosebire, cu stomacul cel mui sănătos nu
distanţă de câteva sute de km. şi că pe când femeile noastre se chi* sunt în stare să mănânce bucatele
se varsă în Ocean, viaţa este cu nuie între cei patru pereţi cu o mul- pregătite de africane. Piperul arde
mult mai aspră. Condamnaţii sunt ţime de oale şi ca tocul. Şi cu to
rău nutriţi. Niciunul nu mânâncă să blide, africanele ate acestea în A-
se sature. N’au încălţăminte, din pregătesc mânca frica nu se plânge
care cauză picioarele lor sunt nu rea afară sub ce nimeni de boale
mai răni. Mai au apoi un mare rul liber. Îşi ma de stomac. Aceşti
duşman şi anume un fel de vier- cină singure în copii ai naturii au
muleţ mic, care le atacă intestinele troace de piatră un stomac care
îi slăbeşte, le dă o aparenţă cada grâul, porumbul, mistue uşor şi ră
verică şi friguri permanente. Boala piperulşi boabele dăcini şi carnea
aceasta se scheamă ankylostomiasă. altor bucate. Cea crudăavânatului.
In halul acesta se găsesc toţi con mai plăcută mân Chipurile noastre
damnaţii, cari lucrează la şosele şi care le sunt gă- arată femeia cum
la păduri. Este un câmp ai „inco- luştele fierte în îşi macină buca-
rigibilor“ unde condamnaţii lucrează zamăj multă. Ca ^0 zdravănă africană măcinând intre două tele şi cum le pre
goi de tot. să dea gust mân- "îpietrii bucatele, in admiraţia plodului ei găteşte în oale
In mijlocul râului Maroni pe in cărilor întrebuin- mic, care o priveşte de jos. mari la foc.
sula numită llet Quarantaine“ tri
umfă şi astăzi lepra din evul mediu,
care este un flagel al Guyanei. Din
nouă mii de deţinuţi debarcaţi pe acea
sta insulă mor în fiecare an câte o mie.
Pentru* alţii isolarea este un nou
supliciu. Aceştia sunt locuitorii in
sulelor „Salutului“, trei insule în
Oceanul-Atlantic în faţă Guyanei
şi anume : insula Regală, Sf. Iosif
şi insula Dracului, unde nu poate
debarca nimeni decât trădătorii.
Aci au fost condamnaţi căpitanul
Dreyfus, care a petrecut 5 ani. Apoi
un alt trădător Uimo — a stat aci
i
cinsprezece ani. Astăzi Uln.o este
funcţionar într’o casă de comerţ la
Cayenne. Războiul mondial a mai
dăruit insulei Dracului încă vreo
douăzeci de oaspeţi.
Pe insula Sf. Iosif sunt celule.
Celula obscură în decurs de două
zeci de zile pe lună. Restul de 10
zile condamnaţii sunt ţinuţi în ca Frumoasele negrese pregătindjnenajul pentru soţii lor duşi la vânătoare prin¿codriifAfricei
