Page 28 - HURUBA.cdr

Biobibliografie Dumitru Huruba ,

serviciul, şefii, colegii de birou, cutia apartamentului, vecinii, asociaţia de locatari,
neamurile de la ţară.

În această lume cenuşie, privirea autorului ştie să descopere acele întâmplări
care stârnesc râsul. Fiecare schiţă are un miez hazliu din care prozatorul caută să
scoată cât mai multe efecte, combinând comicul de situaţie cu cel de limbaj…
Dialogul alert şi descrierile economicoase imprimă epicului un ritm trepidant
care captează atenţia cititorului, ironia, limbajul abuziv, adesea muşcător, susţinând

registrul umoristic al acestor lucrări de bună valoare”.
Dorin Murariu, Rezervaţia umorului,
„Redeşteptarea”, nr. 274, 1996, p. 11

„Dumitru Hurubă are o imaginaţie prodigioasă a înscenărilor funambuleşti,
gustul său se exersează pe cele mai neaşteptate situaţii cu detaşare, la care autorul
vibrează.
Pentru autor, societatea este o scenă imensă, iar viaţa o piesă a întâmplărilor

neprevăzute funambuleşti, uneori sarcastică, ce se repetă ca un perpetuum-mobile.
Dumitru Hurubă are un extraordinar simţ al perfidiei realităţii, percepând
firesc şi imediat mascarada şi degringolada societăţii pe care o dezbracă de aparenţe

cu inteligenţă şi imperturbabil ştie să ţină în cumpănă extremele, strecurând în text
tot atâta literatură pe cât experienţă a vieţii a curs prin el”.
Al. Florin Ţene, Rezervaţia de zăpăciţi
„Curierul Primăriei Municipiului Cluj-Napoca”, nr. 117, 1997, p. 7

„Confrate întru scris, Dumitru Hurubă, umorist redutabil, coleg bun şi
statornic, cea mai caldă strângere de mână, cu urarea de a-mi dărui curând cartea sa –
că are cu ce-o face”.

Valentin Silvestru, Carte de colorat mintea, Deva,
Editura Emia, 1998, p. 6

„Proza care i-a sugerat autorului şi titlul cărţii ne poartă cu gândul spre marele

26