Page 27 - HURUBA.cdr

Biobibliografie Dumitru Huruba ,

de manifestare, mai complexe, mai complicate şi, în multe cazuri, mai inteligente.

În consecinţă, hai să recunoaştem că, atât pe plan naţional cât şi internaţional,
lumea nu duce lipsă de actori, iar cât priveşte capitolul ticăloşii…

În ceea ce priveşte muzica, s-a trecut de multă vreme de la barocul şi
minunatul Adagio a lui Albinoni, la Lohengrin-ul lui Wagner, la Gershwin

(v. Rhapsody In Blue), ca să nu mai spun de prelucrările, nenumăratele prelucrări şi
adaptări la ritmuri a muzicii clasice.

Însă trebuie să ne fie clar că evoluţia caracterologică a omului a suferit
modificări esenţiale. Astfel, pe nesimţite, trebuie să recunoaştem că s-a trecut de la
melodicitate la zgomot, iar de-aici până la lipsa de sentimente şi inumanitate nu mai
e decât puţin…”
Mircea Goian, Dumitru Hurubă: Scrisul îmi ordonează gândirea,
„Replica”, 2013

„Textele pe care ni le propune acum Dumitru Hurubă, construite cu economie

de mijloace, încearcă să menţină echilibul estetic dificil între realismul tenace,
ironia blândă şi sentimentalismul unor situaţii, prin decupaje epice inteligente şi prin
finaluri neaşteptate”.
Dan Culcer, Debut’86. Culegere de proză scurtă,

Bucureşti: Cartea Românească, 1986, p. 254

„Dacă ar fi să-l situăm într-o anumită familie spirituală, ar trebui să-l

apropiem de un Laurenţiu Cernet, bunăoară. Se justifică o asemenea analogie prin
sfera de investigaţie a acestor prozatori, interesaţi cu precădere de aspectele
(aparent) banale ale cotidianului. Şi universul personajelor lui Dumitru Hurubă este
acela al omului comun, niciodată proeminent, mai întodeauna umil, lumea

birourilor cu şefi derizorii, inevitabile secretare şi mici funcţionari aplatizaţi de
rutină, lumea depeizaţilor de la bloc, populaţia cartierelor dormitory, ruptă de
rigorile nescrise ale convieţuirii rurale, dar neadaptată încă la cele ale convieţuirii
urbane”.

Radu Ciobanu, Blânde ironii
„Tribuna”, nr. 48-49, 1995, p. 4

„Universul prozei lui Dumitru Hurubă este preponderent citadin. Blochiştii la
prima generaţie, personajele sale trăiesc automatismele unei existenţe obişnuite:

25