Page 29 - HURUBA.cdr

Biobibliografie Dumitru Huruba ,

Thomas Mann. Din punct de vedere al construcţiei naraţiunii avem impresia de
stranietate: personajul principal (naratorul) întreprinde o vizită nocturnă, în vis,

marelui scriitor singurul care putea face lumină în hăţişul acestei întâmplări stranii,
pe care tocmai i-o relatase. Fascinat de universul operei lui Thomas Mann, autorul
imaginează un periplu oniric în lumea operei acestuia şi are revelaţia întâlnirii cu
scriitorul însuşi, cu personajele, cu locuri cunoscute şi, cu toate acestea,
autoobservându-se permanent, constată: că prin vis auzeam, sau conchide apoi: ori

înnebunisem, ori mă aflam sub imperiul unie fascinaţii de neimaginat. Detaşate net
de celelalte proze prin temă, semnificaţii şi prin viziune, povestirea pare a fi un fel
de artă poetică o mărturisire literară paradoxală”.

Doina Dobrean, Confesiunea ca modalitate artistică. Recenzie la „Bună
seara, domnule Mann” „Opinii culturale”, nr. 1, 1999, p. 19

„Aşa cum sunt şi celelalte scrieri ale domnului D. Hurubă, versuri satiric-
umoristice, proză satiric-umoristică şi parodii, romanul Balamucul, dragostea

mea…, este la rândul lui o satiră în care lucruri familiare sunt încurcate la
maximum, rămânând cu toate acestea recognoscibile, o scriere în care este prezent
un absurd nu atât kafkian (având în vedere că este satirizată societatea), cât

caragialesc”.

Iulia Argint, Satir dansând. Recenzie la „Balamucul, dragostea mea… ”,
„România literară”, nr. 40, 2002, p. 27

27